Cine-a furat vara?

Își mai aduce cineva aminte vremea aia, în care vara era vară, și-ncepea de undeva de prin iunie, și ținea până pe la mijlocul lui septembrie? Când un 35 de grade era temperatura medie, și nu trebuia să ieși cu înc-o bluză-n geantă, în caz că te prinde noaptea-n oraș, când știai de dimineață dacă poți sau nu să te duci la plajă și, de cele mai multe ori, puteai, când ploaia era ploaie de vară, nu potop de octombrie, când erau 4 anotimpuri, nu 2, și alea iarnă și toamnă.
Adică, vremurile alea chiar au existat, nu? Nu-s eu defectă și fabric temperaturi care n-au existat niciodată, nu?

A fost odată, demult, un timp în care pe timpul ăsta se cânta ”casa mea de vară e la țară”. Acum îmi vine să m-așez pe pervaz și, cu o figură trasă, zgribulită, să-ncep să triluiesc ”cri, cri, cri, toamnă gri”. Nici fotosinteza nu mi-o mai realizez cum trebuie.

Care a luat vara, s-o aducă înapoi.
Vreau 45 de grade la umbră, vreau să simt cum îmi ard nările de căldură, să simt nevoia să beau 4 litri de apă pe zi, să mi se-ncălzească berea de-abia scoasă de la rece, să mă bronzez doar cât ies să-mi iau țigări, pana mea, vreau o insolație decentă, care să mă țină vreo 2 ore în pat, să visez la cearșafuri răcoroase îmbibate cu iaurt, să-mi doresc să-mi umplu cada cu blocuri mari de gheață, să mi se topească gheața din ginul tonic, să mă ardă asfaltul, să-l văd cum se topește, să-mi rămână pantoful în smoală și-n bitum, să mai pice vreo doi din cauză de năduf, să fie vară de vară, nu surogat jalnic, doar în calendar.

Dacă era vorba de Crăciun, știam că l-a furat Grinch. Da` așa, nici pe cine să dau vina n-am. Care știe cine-a furat vara, să spună. Vreau să schimb vreo două vorbe cu mârșavul.

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere