Despre saltele

Mai ține cineva minte saltelele alea, cu arcuri; saltele care erau, de fapt, canapele, și dacă ți se rupea arcul aveai două variante: ori schimbai patul, ori puneai pături, peste pături, peste pături, ca să nu-ți intre arcul în coaste? Eu le țin minte. Era chin total, nu pentru că n-ai fi putut evita arcul rupt, ci pentru că, dacă se rupea unul, începeau încet-încet și celelalte. Și-n curând aveai un pat găurit și-un spate găurit și te gândeai cu ce-ai greșit pe lumea asta.

La polul opus, paturile alea cu saltele fără arcuri, dar mici-mici de tot. Gen căsuțe la munte. Am dormit într-unul din ăla și-mi pica ba o mână, ba un picior. Chin. Că cică nu se fac saltele pe măsura unui pat mai mare. Deci salteau era mică, patul mai mare, n-aveai nici loc, nici confort. Moartea somnului.

Între canapele cu arcuri, paturi mai mari decât salteaua sau povești sinistre despre saltea care se lasă dacă dormi prea mult pe ea, am descoperit mulți ani mai târziu cel mai tare pat, cel mai lăbărțat somn: patul meu nou, făcut de tata, cu două saltele duble. Raiul somnului relaxat, fără picioare pe jos, fără înțepături, doar o dulce întindere, în orice poziție. Ocupă o treime din cameră, nu-i problemă, dar somnul e somn. Nu-i fac reclamă acum, dar orice pat care are 2m/2m merită osanale, părerea mea.

Dar, revenind la saltele. Țin minte că, acum mulți ani în urmă, în copilăria mea antică, nu găseai saltele decât la un singur magazin, în tot orașul. Dacă voiai un anumit tip, păi, dădeai comanda și așteptai. Și așteptai. Cam o lună până să vină salteaua și să poți dormi altfel decât trist, într-un pat incomod, sau fără saltea.

A trecut timpul. Magazinele s-au înmulțit. A crescut cererea, s-a diversificat oferta. Culori diferite, tipuri diferite, ortopedice, superortopedice, superioare, premium, relaxa, culori, modele, dimensiuni, prețuri, le găsești. Pe toate. Dacă stai să cauți. Dacă ai timpul necesar să mergi din magazin în magazin, să compari, se te gândești, să te răzgândești, să te-ntorci la magazinul la care crezi că ai găsit ce voiai și, din păcate, să ți se spună că s-a vândut cu 15 minute în urmă. Sau, mai grav, să faci ca mine: să te uiți fugitiv, să vezi ceva care să-ți placă și, când te-ntorci să te prinzi că da, era modelul care ți-a plăcut, dar n-ai fost îndeajuns de perspicace încât să te prinzi că nu era model pentru saltea dublă, ci doar pentru una simplă.

Așa că am trecut de la curiozitate la comod: dacă o să vreau să-mi schimb saltelele, cel mai probabil o să dau filtru pe-un magazin on-line, o să-mi aleg dimensiune, culoare, tip; o să-i dau filtru de siguranță și pe preț și, în 2-3 zile, dacă ce vreau eu e pe stoc, o să-mi primesc lejer comanda acasă. În fața casei, prin curierat rapid, fără să mă chinui s-o aduc eu, fără să-mi fac probleme că văzusem ceva mai șmecher și, pentru că aveam musai nevoie acum, am făcut un compromis și-am cumpărat ce-am găsit. 

Nu-s fan cumpărături on-line, da` sunt fan comod, când vine vorba de economisit timp și nervi.