Gașca mea

Gașcă aveau băieții mari care stăteau la colțul blocului și râdeau de lume. Care nu aveau oră de intrat în casă și, chiar dacă aveau, nu prea le păsa. Mai auzeai pe mama lu` Cutare că-l strigă de la balcon, mai apărea aceeași mamă pe la uși căutându-și odrasla, evident că nu-l găsea, că era ”cu gașca” și, din când în când, mai auzeai că Cutare e la reeducare, the usual.
Gașcă mai spuneau profii că ai dacă, din întâmplare, te vedeau cum sprijini colțul școlii cu țigara palmată. Gardienii care te prindeau fără bilet în autobuz, vecina de la 3 care se supăra că tu și gașca i-ai ocupat banca preferată și Doamna Mamă când era convinsă că mă droghez. Sau că măcar fumez chestii ilicite.
Mai exista și varianta în care apăreai cu tot spatele tatuat și refuzai să-ți arăți tatuajele în public. Aia deja era mama găștii.
Oricum ai fi dat-o, nu era de bine.

Dar acum există noul loc de joacă, unde te poți aduna cu gașca, să jucați wii și nintendo. Să vă bucurați teribil și să țopăiți, implorând pentru încă o Cola. O, wow! Ce tare! Ai 9 ani și ai o gașcă. Și nimeni n-are nimic împotrivă. Ba chiar e mișto. Nu, nu mișto, mișto e de pe vremea când gașca era nasoală. E cool de-a dreptul și trendy și hip. Și nimeni n-are nimic împotrivă. Nici că ai 9 ani și ai o gașcă, nici că era mai bine să ai un grup, prieteni, cunoștințe, amici, nici că cel mai probabil mâine o să vii acasă ras în cap și cu zvastica tatuată pe noua chelie, pentru că o gașcă tre` să aibă ceva definitoriu în comun. Și ce pana mea poți avea definitoriu la 9 ani? În afara faptului că mai ai încă pe atât până să ai drept de vot.

Mă enervează copiii de 9 ani. Dacă-i spuneam maică-mii la 9 ani că am o gașcă, îmi dădea un șut în fund, îmi spăla gura cu săpun și, cel mai probabil, mă expedia colet într-o tabără de reeducare. De unde m-aș fi întors rasă-n cap și cu zvastica tatuată pe noua chelie, dar deja divagăm.
Acum se poartă părinții hip. Dezinvolți și liberali, de la care obții orice dacă te dai cu fundul de pământ. Sau dacă bați din picior. Sau dacă-i ameninți cu protecția copilului. Asta îți garantează banii de buzunar pentru restul vieții minore și timp de încă 10 ani după majorat, cât poți să mai faci o reclamație de abuz sau viol.

Cred c-am crescut the hard way. Și-mi place că n-am avut gașcă, și că n-am bătut din picior, și că știam că nu tre`să dau foc la casă, nici să uit apa deschisă, nici să-ntârzii, pentru că n-aveam cum s-anunț, pentru că n-aveam mobil. Uite ce bine m-am dezvoltat!

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!