Ardealul e al ungurilor

Știm cu toții că, de secole, Ardealul e al ungurilor. Ardealul și, mai ales, Harghita și Covasna. Da, e al ungurilor. Cum să nu fie al lor când în gara de la Apahida așteptau trenul de la Galați, special ca să arunce cu cartofi și cu borcane în el? Când pe undeva prin Covasna am oprit mașina, am coborât să vedem ce vând ăia pe marginea drumului și, când au văzut că e număr de Galați, ne-au fugărit până la mașină și-au continuat să ne fugărească după ce mașina pornise deja? Când printr-un sat tot de pe acolo au refuzat să ne dea orice indicație, și se strânseseră amenințători în jurul nostru? Când colegul Istvan de la facultă era zâmbitor, glumeț și săritor, până venea vorba de învățământ în limba română? Colegul Istvan, crescut în Harghita sau Covasna, care nu rupea boabă românește, intrase la secția de maghiară și refuza cu încăpățânare să-ți spună altfel decât pe nume maghiarizat.

Normal că Ardealul e al ungurilor.
Au mai multe drepturi și înlesniri decât românii care trăiesc acolo. Vor Universitate în maghiară. Vor să fie autonomi și de sine stătători. Ungaria îi refuză la import. Se mai trezește câte unul care ar vrea să cucerească și Delta, că țipă-n el sângele coborât din Attila. Îi trece repede, își aduce aminte că vrea învățământ exclusiv în maghiară și nu pricepe de ce trebuie să învețe românește, cu toate că stă în România, s-a născut aici și, cel mai probabil, aici o să moară.
Whatever. De ce mi-ar păsa mie, în Galați, ce vrea ungurul român din Ardeal?

N-am auzit de nemții din Ardeal să vrea autonomie. N-am auzit nici de tătarii din Constanța că-și vor propriul stat. Nu i-am auzit decât pe unguri. Că sunt mai coioși și mai cu sânge rece. Păi, și tătarul te tăia fără să-i pese, da`în timp s-a mai calmat. I-au trecut nervii, s-a diluat sângele, pana mea, a evoluat. Și nemțișorii voiau să fie un popor blond cu ochi albaștri, da` le-a trecut și lor. Ungurii au rămas ancorați într-un trecut demult trecut.

Eu știu că trebuie să te porți delicat cu oamenii care nu pricep. Nu e vina lor. Cu oamenii cu nevoi speciale, te porți special. Dacă nu pricep, zici ca ei și faci ca tine. Îi lași în plata lor. Mai mult decât s-au înmulțit, n-au cum să se înmulțească. Ce-or să facă dacă nu le dai act pe stat? Or să dezvolte bomba atomică, or să sară pe spinările cailor și-or să pornească război din interior? Mă-ndoiesc. Or să țipe, or să se agite, o să le treacă, or s-o ia de la capăt după un timp. Prea multă băgare în seamă strică.

Tot românul aplaudă fetișoara aia care și-a pus bentiță cu tricolor în mijlocul Covasnei. Eu zic că a fost o mare stupizenie. Ce, se aștepta să fie Rosa Parks? Frate, ia ungurul, adu-l în Galați înarmat cu steagul Ungariei, și mă-ndoiesc că va primi doar amenințări cu moartea. Nu știu de ce bănuiesc eu că primește o excursie direct la spital.
Nu te dai la urs cu mâinile goale și dup-aia te-ntrebi de ce ți-a rupt capul. Nu porți tricolor în Ardealul ungurului și dup-aia te-ntrebi de ce s-a luat de tine. Rosa Parks voia egalitate. Dacă tu ceri drept de egalitate în România ta, atunci înseamnă că meriți, mă, să-ți ceară ungurul Ardealul. Dacă până și-n țara ta tu simți nevoia să te justifici, atunci îți meriți soarta.

Ești stăpân aici și fără tricolor în păr și poa` să țipe Covasna și Harghita cât vor ele. Oricum nu le bagă nimeni în seamă. Tu-i faci să fie băgați în seamă. Fără să-i scoți tu în evidență, ar fi clar că sunt români, oricât de tare s-ar bate cu pumnul în piept că-s unguri.
Nu aplaud nici o bentiță care ajută la perpetuarea mitului.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!