Mă uitam la
bunică-mea. Nu se machia, avea în schimb mereu ruj roșu și manichiura făcută.
În rest, naturală. La 70 de ani, avea tenul pufos, câteva riduri și pielea elastică. Nu
pricepeam, pentru că restul bunicilor aveau pielea bătucită, mai ridată decât
pieile elefanților. Bunica, fostă domnișoară de pension, mi-a zis că toată
viața ei s-a spălat pe față cu caimac de lapte. De asta are tenul pufos și
riduri infime.
Cealaltă bunică se
machia. Puțin fond de ten, puțin roșu în obraji, prea puțin ruj, prea puțin lac
de unghii. Pielea pufoasă. Fără riduri. În fiecare seară, în fața oglinzii, se
demachia și-apoi se dădea cu cremă de față. Farmec. Nu, nu fac reclamă. Cred că
era singura accesibilă pe vremea aia, acum, hăt, 30 de ani în urmă.
Mama a încercat
de toate. Creme, măști, ceaiuri. Am ajuns odată acasă și ea era asezonată cu
semințe de roșii, pentru că și-a făcut mască dintr-o roșie, și-acum aștepta
să-și facă efectul. Altă dată a fost sacrificată juma` de banană. Altă dată
kiwi cu portocală. Nu știam niciodată ce culoare o să aibă mama când ajung acasă.
Depindea de ce va folosi pentru ritual. Am vizualizat-o mult timp, în fața
bolului cu poțiunea magică scandând sacadat ”argan, gălbenele și aloe vera,
amestecă, amestecă, de ochi, dintre ochi, peste malul mării, blablabla” și
ieșind chestia cremoasă pe care și-o întindea pe față. 10-15 minute, dat jos,
cremă de față, ten intact.
Arganul suna ca
un argat, gălbenelele erau alea pe care le făceau ceai când te durea stomacul,
aloe vera mi-o băga pe gât dimineața, că face bine la detoxifiere, era amară și
înțepa. Ce căutau toate pe fața maică-mii mi-a luat mult timp să-nțeleg. Până
când am crescut și-am realizat că pielea mea frumoasă n-o să fie frumoasă
pentru veșnicie, decât dacă am chef să mor la 35 de ani. Ceea ce n-am de gând.
Că, pentru a mă păstra cu tenul meu de 15 ani, trebuie să lucrez. Că nici
bunicile, nici maică-mea nu erau nebune, nu erau vrăjitoare, nu știau să facă
farmece, doar se foloseau de ce le dădea natura ca să-și mențină tinerețea. Să
se bucure de viață.
Nu pot folosi
aceeași cremă de două ori. Tenul meu o refuză. Așa că alternez, schimb, revin
la ce mi-a plăcut mai mult. Gama Farmec Natural m-a scăpat de căutat produse.
În general. Cremă de față și demachiant cu gălbenele, șampon cu argan și cremă
de mâini cu aloe vera. Poțiunea maică-mii, distribuită pe tot corpul.
Eu nu m-am
îndrăgostit de viață. Eu o iubesc deja. ”Îndrăgostește-te de viață” îi spui
cuiva care și-a pierdut interesul pentru. Și-i dai motive s-o iubească din nou.
Iubești viața
când ai motive s-o iubești. Iubești viața când ești împăcat cu tine însuți. Iubești
viața când te iubești pe tine. Eu, una, mă iubesc mai mult știind că fac tot
posibilul să nu-mi arăt vârsta pe termen lung, pentru că m-ar deprima total ca
la 40 de ani să și arăt de 40. Yoko Ono style. Și dacă asta înseamnă creme,
cremițe, poțiuni și loțiuni, atunci iubesc viața și iubesc toate micile
artificii care mă ajută.
Într-un fel,
m-a făcut să mă simt bine că nu sunt singura persoană ”de vârsta mea” care-și
face probleme pe riduri și elasticitatea pielii. Giulia, ambasador gama FarmecNatural, are aceleași dileme ca și mine. Generația e de vină...
Cât despre ce
înseamnă frumusețea naturală... Poți să fii natural cu dread-uri, cu
pierce-uri, cu tatuaje, cu bagajul de cosmetice, purtând piele, blană, bumbac,
fiind vegan, vegetarian sau carnivor convins, punk-er, geek sau Amish, femeie
sau bărbat, poți fi natural și frumos sau frumos natural fiind cine ești. Și
dacă natura te ajută să-ți menții frumusețea naturală, cine sunt eu să mă pun
în calea naturii?
Am învățat în
timp că frumusețea naturală nu înseamnă să nu te epilezi, să nu folosești
cosmetice, să nu te machiezi, să nu te pensezi. Natural nu mai înseamnă demult
femei cu riduri și păr la subraț. Natural înseamnă, cel puțin în prezent, fără
operații estetice. Lipsa ridurilor fără Botox, gât frumos fără intervenție
chirurgicală, fără laba gâștii, dar fără să apelezi la bisturiu.
Mi-am observat
primul rid, de expresie, pe frunte. Atunci am intrat în depresie. Îmbătrânesc,
viața mea se termină aici, atât mi-a fost! Mi-am dat două palme și mi-am
revenit. Natural înseamnă demachiat în fiecare seară, loțiune tonică, cremă.
Și-a doua zi tenul meu arată frumos. Arată mai puțin decât ce-mi strigă
buletinul.
Și viața nu se termină cu primul rid. Viața începe cu primul rid evitat.
SuperBlog Spring,
etapa 1.
Imi place articolul tau :D
RăspundețiȘtergeresăru` mâna :P
ȘtergerePe astea de concurs trebuie sa le citesc numai dupa ce le scriu pe ale mele sa nu-mi ramana vreo idee in minte :)
RăspundețiȘtergereasta-i partea gravă în perioada asta...
Ștergerefrumos articol! mult succes si in aceasta editie a SuperBlogului! astept cu nerabdare sa-ti citesc articolele :)
RăspundețiȘtergeremulțumesc frumos! :)
ȘtergereNU CREDETI IN VRAJITOARE!!! SI EU AM FOST MINTITA SI PACALITA DE ASA ZISE VRAJITOARE.. NU M-AU AJUTAT CU ABSOLUT NIMIC, AM AVUT NOROC CA AM DAT DE O PERSOANA CARE CHIAR MA AJUTAT SI MI-A ADUS FERICIREA IN VIATA, DACA VRETI M-AI MULTE DETALII VORBIM PE ID DE MESSENGER cristinamorar39
RăspundețiȘtergerenu pare să te fi ajutat prea mult...
Ștergeream dat peste articolul asta la multa vreme dupa ce l-am scris si eu pe-al meu pe aceeasi tema. Foarte frumos! Ma bucur ca l-am descoperit, exact din motivul pe care l-am scris mai sus: ca sa nu te citesc la urmatoarea editie SB decat dupa ce public eu, ca sa nu mai inhib. Imi place modul in care ai brodat pe tema data. Imi place mai mult decat al meu, asta incercam sa spun :)
RăspundețiȘtergerems, ms :)
Ștergere