Niiie, la paie!

Ce-i mai rău decât un prost? Un țăran parvenit. D`ăla de, dacă-l iei la bani mărunți și la scuturat, îi mai pică o căpiță de fân de sub haine. Da` el nu! Dacă-l întrebi, el e direct din oraș. De când? De vreo câțiva ani, da` ce mai contează, ce mi-e 5 ani, ce mi-e o eternitate? Că de când și-a luat adio de la vacă, te-ntrece în domnie și-ți dă și lecții. Ce știi tu ce-i aia clasă? Te-nvață el, că poate, că-i venit cu chimirul plin de gologani și-și permite să facă fițe. Nu știe țăranul ce-i șofranul, da` și-l cumpără că sună bine. Și dup-aia-l folosește pe post de potpourri, chit că l-a cumpărat drept condiment.

Care-i diferența dintre un țăran și unul parvenit? Unul își știe locul și nu dă cu bâta-n baltă. Celălalt îți ia locul pentru că are zvâc și vână și nu se sfiește să-ți prindă degetele la ușă, dacă asta îl asigură că a scăpat de tine.

Și n-am nimic cu faptul că-și ascunde originile. Fiecare ne prezentăm în cea mai strălucitoare lumină cu putință. Da` când văd că manichiura aia frumos făcută la cine știe ce salon e făcută pe degete boante, de-i ghicești pământul sub unghii, mi se aprinde beculețul. Sau când îl ghicesc că vrea să te pocnească, da` strânge din dinți puternic, la fel ca atunci când spărgea nuci în dinți, și le mesteca cu tot cu coajă, și te ține minte și-o să se răzbune când prinde ocazia, că țăranul nu uită că l-ai enervat, la fel cum n-a uitat că secole la rândul stră-strămoșii tăi au stat cu biciul pe el, mă-nfior. Și nu de plăcere. Și când pe piciorul ăla, obișnuit cu opinca, vezi că-ncearcă să-ndese o botină cu trei numere mai mici, ca să pară că nu are lostopane, ci picioruțe, vai, mamă!

Da` n-am nimic. Cu pământul și cu țăranii. Am cu tine, țăran parvenit, care te dai domn, și-ai impresia că domnia înseamnă să ai buletin de oraș. Ghici ce? Te-ai înșelat. Pentru că te miros de la o poștă, sub orice haine și sub toate parfumurile pe care snob le cumperi din cel mai scump magazin, și te mândrești cu cât ai dat pe el. Domnia nu te lasă să spui prețul. E sângele vechi care-ți fierbe-n vine și care te face să te mândrești că mănânci cu lingura de argint acum, după ce mult timp ai crezut că argintul e pentru bani și bijuterii.
Și clocotește-n tine, și curge șuvoi, și puți, mă. Nu a nespălat, a prostie. Și-a nervi pentru că știi că, orice ai face, n-o să scapi niciodată de mirosul ăla. Și asta te face nervos și grobian.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!