Sfârșit la început

Mă pregătesc spiritual pentru mahmureala de mâine. Care o să fie. Măcar un pui, de sămânță. Un an nou început fără o durere consistentă de cap, fără dorința nestăvilită de aspirine, fără senzația că-ți bubuie o fanfară în cap, fără ”nu mai beau în viața mea!” nu e un an nou.

Tre` să luăm hotărâri din alea de nestrămutat, să credem în puterea lenjeriei roșii, să alergăm disperați c-am pierdut vâscul, s-au terminat țigările, a explodat șampania, fiecare tre` să aibă momentul ăla în care-și revede anul trecut, se-ntreabă de ce a făcut sau de ce n-a făcut, promisiunea c-o să facă sau că n-o să mai facă, tradiție de anul nou.
Și pe bune că nu-i decât o noapte. O petrecere ca oricare alta, o foaie din calendar, o cutumă. Much ado about nothing. Planuri făcute cu mult timp înainte, liste bifate, nervi, învârtit de mai multe ori în același loc, urări și pupături.
Mâine tot noi o să fim. Cu durere de cap, cu aceleași dileme, aceleași manii, aceleași probleme, aceleași lucruri de făcut, aceleași chestii nerezolvate, nespuse sau prea mult spuse.

Ce-am făcut eu în 2012? Dulci nimicuri, stres, nervi, am scăpat de niște manii, mi-am creat altele-n loc, cât să le rămână suma constantă, vorbă, delilah, bunți, hai și panaramă, lose some, win some, picior peste picior, a fost un an bun.
Mai am puțin de scuturat, puțin de bibilit, puțin mai multă voință, nu renunța la nervii artificiali, că te scapă de riduri, dar nu și de adrenalină, mai ia vreo două vitamine, controlează-ți obsesiv-compulsivul, chestii mici și simple.
Guru recomandă simplitatea pentru anul care vine. Simplu și frumos și ușor. Să vină de la sine. Pân` la urmă, lucrurile mici chiar contează.

Și-o să-mi pun boxeri roșii, și-o să vânez fiecare crenguță de vâsc și-o să renunț să fac bilanț, pentru că minus cu minus dă plus oricum și eu n-am chef de algebră.
Un an așa cum vi-l doriți vouă, cei care mă citiți.

Pân` la următorul an, la bună vedere!