Să fim mai noi

De ce să fim mai buni de Crăciun și-n tot decembrie? DE CE?
Tot anul îs un hibrid între Scrooge, Droopy, Garfield, Grinch și Kuzco și decembrie ar trebui să mă schimbe pentru o lună? Să zâmbesc cald, să fiu altruistă, să mă gândesc la bieții și săracii, să mă las cuprinsă de magia beculețelor, să fiu 11 luni pe an Camelia și-a 12-a lună să fiu brusc Camelia cea blândă și înțelegătoare? Să-mi ascund borcanele cu acid și gândurile de nervi cu dinții de calorifer, doar pentru că e sfârșit de an? Eu și restul care nu suntem nici prea buni, nici prea înțelegători, nici prea toleranți, să transformăm decembrie într-o lună frățească și magică? NU!

Nu cred că-n luna asta lumea e mai bună. Eu zic că e mai rea, că e fățarnică, și se chinuie să fie ce n-a fost tot anul, dintr-un spirit de turmă. Se screme să devină ce n-a fost, ia hotărâri care-ncep cu de la 1 ianuarie, pe care cel mai probabil nu le vor respecta, pentru că după 1 nu e numai mahmureala care te-mbie la shaorma, mai e și sfântul Cutare, care te cheamă la o nouă mahmureală, și hotărîrea de mai bun e amânată până măcar la următoarea luni, dacă nu la început de februarie. Și lumea se-ntrece nu în bunătate, ci în fățărnicie.

Și magia aia e indusă de beculețe, și de oameni care-și aduc aminte de tine doar la ocazii, și asta e ocazie mare, deci din ce în ce mai mulți își aduc aminte de tine pentru ca, dup-aia să te mai uite pentru încă un an, și de plăcerea de a umbla prin magazine, unde-i cald, pe când afară-i frig, și-năuntru miroase a portocale și-a brad și puțin a copilărie. Nu cred că devenim mai buni, devenim mai copii. Și n-ar trebui să devenim mai buni doar pentru că scrie în calendar. Nu militez pentru o lume mai bună, militez pentru una mai sinceră. Care să fie la fel tot timpul anului, și să dea cadouri doar din plăcere, nu din obligație, și să zâmbească doar dacă simte, și care să fie lângă tine și când ești ciufut, și lefter și fără chef, nu doar când e rost de hai și panaramă.

Magie de Crăciun e în mine, da` nu-i pentru toată lumea. Și nu-i indusă, și magia mea e cu iz de amintiri, cu toate Crăciunurile care au fost și alea care or să fie, și n-are nici o legătură cu a fi mai bun. Nu fac nimic de dragul de a face, deci o să ignor și-ndemnurile de anul ăsta. N-o să fiu mai bună. O să fiu eu până la capăt. Altfel mi-ar fi rușine să spun că-ncerc.

Spun NU! spălării de creier. Și mesajelor motivaționale, și ălora lacrimogene, și-o să fredonez colinde tot anul, c-așa-mi place mie, și n-o să donez acum, când tot anul nu donez nimic, și cadourile, și râsetele și plăcerea o să le păstrez doar pentru cei care merită. Pentru că n-am destulă bunătate-n mine pentru întreg universul.

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!