Mie-mi place să dorm. Somnul ideal pentru mine
e de măcar 10 ore. Dacă sar de 12, deja sunt zâmbitoare și jovială. De asta una
dintre pedepsele cele mai crunte pe care mi le poți aplica e să-mi dai o
insomnie. Să nu pot s-adorm, cu toate că-s ruptă de oboseală, să mă-ntorc de
pe-o parte pe alta, să mă gândesc la chestii la care, în mod normal, nu m-aș
gândi, să-mi fac scenarii tragico-dramatice, de ce am făcut așa și nu altfel,
viața mea ar fi fost diferită, unde mă-ndrept, care-i țelul meu în viață, de ce
n-am reacționat mai blând sau mai violent, mă rog, d`astea de te chinuie când
nu poți s-adormi. Dimineața, după maximum 2 ore de somn, ciufulită și ciufută,
să văd fețe binedispuse, pline de energie care da, au dormit tun în timp ce eu
mă zvârcoleam în așternuturi. Moartea!
Într-o pasă din asta insomniacă am descoperit,
din întâmplare, o cremă de corp pentru bebeluși, cu extract de levănțică.
Mirosea bine, intra rapid în piele, totul bun și frumos, și m-am cremuit bine,
înainte de culcare. Insomnie? Care insomnie? Am dormit ca un bebeluș în brațele
mamei lui, ca un pui sub cloșcă, ca-n sânul lui Avraam, din astea. Am zis c-o
fi o coincidență, și-am repetat experiența câteva seri la rând.
Adio, insomnie. Dormea Camelia visând butași lavandă. Puteai
să tai lemne pe mine și nu mă deranja.
S-a terminat crema magică, am trecut pe ulei
de levănțică. Același efect. Puneam capul pe pernă, adormeam. Am încercat și
săculeții cu levănțică, și perna magică cu levănțică, totul mă adormea frumos,
lin, total.
Și-apoi am aflat eu că nu e doar un somnifer.
Cică e planta minune a secolului. Are proprietăți cicatrizante, antiseptice
pulmonar, antiastmatice, febrifuge, sudorifice, carminative, colagoge,
vermifuge, dezinfectante, insecticide, calmante ale sistemului nervos,
vulnerare, analgezice, hipnotice, întăritoare ale nervilor, tonic cardiac și
diuretice afrodisiace.
Spun drept că n-am încercat decât faza cu
calmarea dar, dacă a avut efect direct și rapid, cred și-n restul. Și știu
sigur că bunică-mea avea mereu prin cămară legături de levănțică. N-am
întrebat-o atunci la ce folosesc, îmi plăcea doar să le miros și-mi plăcea că-n
șifonier existau buchețele lila de lavandă care, când le mutam, își lăsau
parfumul mov și călduț pe degetele mele de copil.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu