.

luni, 24 septembrie 2012

Cum să jignești o femeie

Am gene proaste. Sunt îmbătrânită înainte de vreme, fac sex ocazional și refuz cu desăvârșire să am  copii. Sunt o feministă tembelă care va muri singură, fără a cunoaște binecuvântarea unui cămin tradițional, cu un bărbat mascul feroce lângă mine și o gloată de copii zglobii care să-mi mângâie bătrânețile. Sunt exemplul prost de care ar trebui să se ferească toate cele cu gânduri de mireasă și toate viitoarele mămici; poate se răzgândesc și, din cauza mea, se răstoarnă lumea cu fundul în jos, și se oprește perpetuarea speciei.




Dragă soție ofuscată, dacă aș crede că rolul femeii e să facă copii, m-aș spânzura de primul pom, pentru c-aș realiza că nu sunt cu nimic mai inteligentă decât o maimuță. Să faci copii e o alegere, nu o obligație. Respectele mele celor care au făcut copii pentru că au vrut, pentru că și-au dorit, pentru că au decis că asta li se potrivește. Doar dispreț pentru cei care l-au făcut pentru că așa au auzit ei că trebuie sau ca să nu fie singuri la bătrânețe. Plodul îl faci și-l lași să plece-n lume, nu-l faci ca să aibă cine să-ți schimbe pampers-ul când o să ai 80 de ani. Ăla-i egoism.

Feminismul a cerut egalitatea între sexe, nu a subminat căsătoria. Dacă nu crezi într-o oareșcare egalitate, marș la șosete! Nu uita să-ți pui și zâmbetul fericit, șorțulețul și nu uita să mimezi orgasmul, pentru că tu faci sex programat, chiar dacă n-ai chef, nu ocazional, ca mine.
Să te aplaudăm, pentru că tu știi exact la ce oră tre` să te dezbraci, și ai grijă să nu dureze prea mult, altfel n-o să te poți trezi mâine dimineață, să calci batiste.

Libertatea mea, așa cum o vezi tu, nu-i nici singură nici tristă. Un act nu-mi garantează fericirea, la fel cum ție o noapte  de ce numesc eu distracție nebună îți poate provoca greață. Același principiu.
N-am venit în casa ta și n-am început să arunc cu noroi pe tapetul tău curățat la dungă, nu m-am legat de burta lu` bărbată-tu și nici n-am constatat că plodul tău e răsfățat. Nu mi-am făcut pancarte cu ”jos căsătoria!” și nu am protestat în fața Stării Civile. Nici măcar pancartă cu ”legalizați căsătoria între persoane de același sex” n-am fluturat în fața ta.

Și-atunci de ce-ți permiți să-ți verși frustrările în casa mea? Pentru că, după ce te-ai văzut cu actul într-o mână și cu boracul în cealaltă, ai realizat că s-a terminat? Fără petreceri nebune, fără posibilitatea de a schimba o vorbă cu oricine altcineva, pentru că soțul e gelos, fără să poți pierde o noapte pentru că trebuie să pregătești pachetul plodului, fără să poți lua o decizie înainte de a te consulta cu jumătatea? De asta? Da` a fost alegerea ta. Nu-i vina mea că alegerile nu ni se pupă, nici că pe tine te isterizează stilul meu. Oricât ar fi de acru viitorul, mi se pare că te zgândăre.

Și da, poate la 60 de ani o să fiu acră și singură. Dar voi fi acră la 60 de ani. Până atunci, voi fi trăit. Ciudat pentru unii, trist pentru alții, dulce pentru mine. Și mă-ntreb care dintre noi va fi mai acră: eu - cu poveștile din tinerețe, sau tu cu amintirle prelucrate.

Pân` la următoarea mămică nevricoasă, la bună vedere!

14 comentarii:

  1. Boul se leaga de coarne si omul de semnatura...
    Voie buna!
    PS: Foarte frumos scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt unul din copii care a fost nascut doar pentru a avea grija de parinti la batranete. Toata traiesctoria vietii mele de pana acum a fost bazata pe asta. Nu s-a investit in mine ca in sora mea, desi erau resurse, pur si simplu pentru ca eu eram cea aleasa sa stau aproape de casa ca sa nu fie ei singuri la batranete.

    Ghinion pentru ei, insa, pentru ca am pus deja sute de km intre noi si sper sa fie mii de km intr-un viitor nu prea indepartat. Tot ceea ce fac acum are ca principala motivatie independenta de ei. Pentru mine e mai rau sa ajung sa locuiesc in casa cu ei decat sa ajung in strada. Pentru ca nu e drept. Refuz sa ma conformez rolului pe care mi l-au atribuit.

    Imi doresc sa pot avea o relatie normala cu ei. Dar mi-e greu sa ii iert pentru absurditatea gandurii lor. In unele momente simt ca pentru ei nu-s nici macar om, ci o papusa. In momentele cele mai grele nu ma pot baza pe ei pentru ca ei abia asteapta sa gresesc ca sa pot sa ajung unde vor ei. In primul an la facultate am avut o singura restanta. Toata vara, in loc sa am liniste, sa pot invata n-am auzit decat ca nu-s in stare de facultatea respectiva si ca o sa ma transfere la o mizerie de facultate aproape de orasul nostru. Totul pentru o restanta. A trebuit sa fac crize de isterie ca sa ma pot intoarce in sesiunea de restante. Si am luat examenul cu brio.

    Nu stiu daca din cauza lor, dar nici eu nu-mi doresc sa am copii. Niciodata.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. unii nu sunt făcuți să fie părinți, asta e clar.
      dar, atât timp cât ai reușit să te ”eliberezi” de ei, zic eu că te descurci și-n continuare.
      există unii oameni care ți-s mai multă familie, chit că nu ai legături de sânge cu ei; și alții de ale căror legături mai bine te lipsești.

      Ștergere
  3. Faptul ca te nasti doar ca sa faci copii, fie ca iti doresti sau nu, fie ca esti pregatit sau nu, mi se pare de-a dreptul deprimant si revoltator. Ii respect foarte mult pe cei care isi doresc sa fie parinti, atata vreme cat au motive sanatoase.

    Daca tu simti ca nu esti pregatita pentru asa ceva, nu iti doresti sa fii mama si nu cedezi presiunii sociale, te admir. Categoric nu oricine trebuie sa aiba copii, fie din alegere, fie din lipsa de conditii prielnice. Ba chiar ar trebui sa fie complet interzis pentru unii. Nu e ca si cum planeta duce lipsa de oameni. Dimpotriva, are vreo 4 miliarde de oameni mai mult de cat ar trebui. Care traiesc in mizerie si ignoranta toata viata. Nu departe de stadiul de simple mamifere. Si a caror conceptie n-a fost decat un banal act al unor simple mamifere. Daca te uiti la Idiocracy, o sa vezi de unde provine surplusul.
    http://youtu.be/icmRCixQrx8
    http://youtu.be/U8rhIZJAdd0

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sincer, nu prea-mi pasă dacă planeta rămâne fără moștenitori; asta, dacă se întâmplă, se întâmplă peste sute de ani. nici eu, nici ipoteticii mei urmași nu vom mai trăi.
      prefersă trăiesc în prezent, să-mi pese de mine și de cei apropiați, nu să-mi fac planuri despre cum voi moșteni pământul. pentru că nu-l voi moșteni, clar.

      Ștergere
  4. :))made my day
    nu stiu cine si cum pleaca pe alta planeta,da' presimt ca aia a feministelor tembele o sa fie cu viata pe bune si lunga,mai lunga de 60,iar acreala o sa merite toti banii.
    despre rolu' femeii pe lume....cruci si matanii da'nu cred ca ajuta daca vin de la mine,raman la speechless

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. și eu tind să cred la fel, dar cât mă pot contrazice cu anonima binevoitoare ???

      Ștergere
  5. made my day 2. am copil pentru ca mi l-am dorit si pot sa spun ca orice om intreg la cap nu face copilul ca sa-l stearga la batranete la cur. sunt multe motive pentru care unii fac sau nu fac copii. si da, "ador" femeile perfecte. gospodine perfecte, mame perfecte, curve in pat, doamne in societate,s.a.m.d. lasa sa fii tu acra la 60. ti-l trimit pe fii miu sa iti fure dulciurile. (orice baba acra si singura are casa plina de dulciuri...sau de bautura.)

    RăspundețiȘtergere
  6. Sint multe de zis, si fiecare isi face viata cit poate de frumoasa..Nu stim ce ni se va intimpla miine, sau cit vom trai..Cred ca, dincolo de toate e important sa facem, cit traim, ceea ce conteaza pentru noi..Nu neaparat copii sau familie, ci acelea pe care le credem cu adevarat importante..Oricare ar fi ele:)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger