Cum poți să te dai cu o căruță de parfum, eventual să pozezi importantă că e Lacoste, Gucci sau Chanel, să simt parfumul ăla cum plutește-n jurul tău, să mă-nec literalmente pentru că mi se oprește-n gât. Eu văd mirosurile. Da, știu, îmi lipsește o doagă, dar tot îl văd. Când e mult, îl văd ca pe-un nor toxic. Verde fosforescent, amenințător, gata să mă sufoce.
Unii nu știu să se dea cu parfum. Îl folosesc ca pe apa de la duș. Fac baie-n parfum. Sau nu știu să-și aleagă parfumurile. Miros a drogherie, miros ca și cum ar fi văzut pentru prima oară-n viață un parfum și hai să ne spălăm cu el, miros acru, că nu li se potrivește parfumul, miros greu, că ăla e parfum de seară și de cafenea cu mult fum și tu-l folosești dis-de-dimineață, miros a parfum ieftin și-a pui de prostituată.
Fiecare cu gusturile lui.
Nu asta nu-nțeleg. Nu-nțeleg cum poți să te-mpăunezi că mamă, ce parfum ai tu, cum ai căutat outfit-ul perfect, cum îți dai interesul să trăiești sănătos, blablabla bullshit și, bonus, nu te speli pe cap.
Nu, nu te speli pe cap ar însemna, din punctul meu de vedere, că nu te speli în fiecare zi. Treacă de la mine, te speli o dată la 2-3 zile, că așa te-ai învățat, că mituri și vrăjeli, da` când părul tău e lipit în șuvițe de cap, când arată ca un cuib de coțofene, când miroase doar cât te uiți la el, cât ai uitat, soro, să-l speli? Capul tău arată de parcă ceva s-a târât, s-a zbătut, și-a murit acolo. De mult timp. A și putrezit între timp. Puți, mă!
Nu că ai transpirat și miroși a ceapă prăjită. Nu că nu ai făcut duș și ai miros de câteva zile. Puți că ai părul nespălat, și lipit de craniu și deja văd armate ipotetice de păduchi cum vin să te cucerească, și mi-e silă să mă uit la tine.
Dintr-un imbold masochist, nu-mi pot lua privirea. E craniul unui bătrân care a chelit, și nu se mai spală decât la Paște și la Crăciun și miroși a Lacoste, Gucci sau Chanel și-un șampon costă a zecea parte din parfumul ăla, și ți-l fac cadou dacă ești lefter, dar folosește-l. Te rog eu frumos, frumos de tot. Pentru că dacă altora li se-ntoarce stomacul la gând de șobolani striviți amestecați în mâncare și gândaci negri din care se fac prăjituri, mie mi se-ntoarce când văd păr nespălat și miros jeg.
Fiecare cu maniile lui.
Pân` la următoarea manie, la bună vedere!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu