Admirator secret - p.2

Ajung acasă. Lumina stinsă, ușa întredeschisă pentru că trebuie să mișune Cami, bag mâna la înaintare să aprind lumina pentru a evita întâlnirea cu cine știe ce monstru și-aud mișcare. Ei, Cami iar își face de cap singură-n cameră. Intru și nici urmă de Cami. Camera - goală. Mi s-a părut...
Închid ușa, las geanta, mă descalț, mișcare...  În cameră, nimic. Și totuși, mișcare. Și mă uit sub pat. Doi ochi mă fixează din beznă. Doi ochi necunoscuți. What kind of sorcery is this?

Mă-ndepărtez, să nu sară fiara pe mine. De-acolo, din adâncurile subpatului, țâșnește. Portocaliu. Mare. Dungat. Dictai motanul. Motan necunoscut. Alertă! Alertă! Intrudăr! Intrudăr! Și-o zbughește spre ușă, sare pe ea mai-mai s-o dărâme, clanța rezistă, ușa la fel. Până să-l prind, din nou în ascunzătoare. Am zis să nu-mi bat capul cu el. I-am lăsat ușa deschisă, am plecat din cameră ca o gazdă bună ce sunt, când m-am întors, nu mai era. Probabil a fost nemulțumit de room-service sau ceva.
Asta acu` câteva zile.

Aseară - ies din curte. Felinare pâlpâind. Vecinul de peste drum se uită la un film cu sonorul la maxim. Ies, închid poarta și, la câțiva metri mai în față, îl văd. Dușmanul! Fix cu ochii pe mine. Încruntat. Puțin nervos. Puțin sașiu. Portocaliu, mare, dungat. El e! El e ăla care-mi face vizite nocturne și-ncearcă să-mi aburească fetele. El e ăla care-mi face curte timid. El e voyeurist-ul.

Am vrut să fac primul pas să ne cunoaștem mai bine. S-a uitat disprețuitor și s-a mutat mai departe. Acum nu știu dac-am fost respinsă total și-ar trebui să mă simt prost, sau e doar puțin timid și nu pică de la a doua întâlnire. Voi examina problema cu atenție, pentru că am vaga impresie că nu se termină aici. M-am procopsit cu încă un stalker. Și ăsta nici măcar nu vrea să stea de vorbă despre problema lui...

Pân` la următoarea întâlnire, la bună vedere!