Ce ștampila mea?!

Acu` vreo 2 zile, se trezește Doamna Mamă, secundată îndeaproape de Bucur, să bată frumos din gene și să mă-ntrebe cu glas dulce:
- Și, cu cine votezi?
Când i-am zis că nu votez, a făcut ochii maaaari, a înghițit în sec, da` era prea dimineață să se ia de mine. Nu-mi băusem cafeaua, așa că orice ar fi spus, mi-ar fi intrat pe ureche și i-ar fi ieșit pe nas. Dar am zis c-a înțeles.
Ieri, aceeași poveste. Mă rog, părinții înțeleg mai greu, așa că i-am spus cât de categoric am putut că NU votez, și-am sperat să fie the end of it.
Azi.
- Să te duci să votezi! Că din cauza ăstora ca tine iese cine nu trebuie, și dup-aia te plângi că n-ai, că nu se face nimic, că blablabla... Cum să se schimbe ceva cu d`ăștia de-alde tine, care nu votează???

Mă, și m-am enervat. În primul rând pentru că nu pricepe, și pe mine m-ai terminat dacă mă toci mărunțel și-ncerci să mă convingi când eu zic altceva, și-n al doilea rând pentru că eu nu mă plâng. Puțin îmi pasă că sunt gropi nu știu pe unde, că e praf pe jos, că nu-s beculețe de Crăciun sau că se vandalizează coșurile de gunoi. Sincer.
Gropile le ocolesc, praf e peste tot, îmi ajung beculețele de acasă și da, stau cu hârtia-n geantă până găsesc un coș viabil. Nu cred că un alt primar o să poată să implementeze și bun simț pentru tot orașul.
Pân` la urmă, nu doar primarii trebuie schimbați; trebuie vindecat un anumit grad de nesimțire al populației, și asta nu se-ntâmplă dacă mă duc eu să votez. Pentru că și nesimțiții votează, și nu i-am văzut schimbându-se.

Și-am auzit toate argumentele: să ne unim să schimbăm ceva. Cum să ne unim dacă unul votează la stânga și altul la dreapta? Cred cu toată tăria că un candidat independent, necorupt și care nu se gândește la buzunarul lui n-o să câștige niciodată alegerile. Why bother?
Să ne anulăm măcar votul, să nu fie fraudat. Mă lași? Fraudă se face și cu, și fără votul meu anulat. Au votat morții, și tot nu s-a schimbat nimic.
Datorie, obligație, civic, uniți, schimbare, revoluție, le știu pe toate. E simplu: nu mă deranjez să pun o ștampilă când oricum schimbările nu mă ating. Nu ajung palpabil la mine. Poate că, la următoarele alegeri, o să gândesc altfel pentru că o să am opțiuni care să mă facă să vreau să schimb ceva. Până atunci da, mi-e lene, n-am chef, nu văd rostul și mă enervează și campania electorală și încercarea de a mi se băga pe gât faptul că TREBUIE. Nu, nu trebuie. Votați liniștiți. Și, dacă-mi fraudați votul, măcar fraudați-l pentru că da, credeți în omul ăla, nu pentru că plătește mai bine.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!