A walk to remember

Mă, și-am ieșit la plimbare. Cald, frumos, soare, unde te poți plimba mai cu spor și să te și culturalizezi în același timp decât în cimitir? Eternitatea, firește. Cel mai cimitir dintre toate. Bună, eroule necunoscut, bună, tu, francez picat la datorie, sieg heil - nemților, ha, uite și parcela cu evrei, să ne plimbăm printre morminte, mi-ai spus și mi s-a părut boem.

Nici urmă de câini care să rânjească fioros, un mort liniștit în capelă, soare, vișine și corcodușe. Și așteptam să văd șopârlele pârpolindu-se la soare, c-așa am văzut eu în poze pe net că stau ele, leneșe să se bronzeze, drăguțe și pașnice. De unde! Nici o coadă n-am văzut. Le-am auzit mișunând frenetic, la 2 centimetri de mine; putea fi orice, de la șarpe cu clopoței la crocodil, n-am văzut. Am auzit doar. Și-am țopăit peste cavouri, că pe ciment le vezi dacă stau, prin iarba până mai sus de gleznă, no way, Jose!

Țelul suprem: s-o găsesc pe bunică-mea. Da` ia-o de unde nu-i, că cimitirul s-a schimbat de un deceniu încoace, unii au venit, alții s-au mutat, au mai crescut copaci și-au mai picat crucile, și-mi venea s-o strig în mijlocul cimitirului, să-mi călăuzească pașii. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă chiar ar fi răspuns. Da` n-a răspuns, și mai evită un cavou, fă stânga, parcă era mai aproape de gard, da` parcă mai lângă monument, nici un nume nu-mi sună cunoscut, unde ești, buni dragă, că doar n-ai făcut picioare și-ai plecat cu tot cu loc de veci?

Am recunoscut-o imediat ce-am văzut-o! Nu se schimbase deloc, parol! Juma` de oră am căutat locul ăla. Juma` de oră-n soare, am bronz de cimitir și riduri de soare, că nu poți sta cu ochelarii pe nas, că riști să eviți crucea cea bună. Găsit mormântul, pus flori, împrumutat apă de la un nene care lustruia un monument, udat florile, găsit drumul cel mai scurt către ieșire.
N-am văzut nici un craniu, nici un mort viu, ba chiar m-am holbat și-ntr-un cavou deschis. N-aș fi făcut asta acum câțiva ani, nici să mă plătești. Dar, na, mai creștem cu toții la un moment dat.


Cel mai vechi născut văzut de mine, 1836.

Pân` la următoarea aventură, la bună vedere!