În mintea mea sunt orizonturi întregi. Unul singur n-ar fi de ajuns. Și-s frânturi care se îmbină, și fiecare bucată e strâns legată de cealaltă, și fiecare e o amintire.
Știi, când treci pe lângă un anumit loc, și-ți aduci instantaneu aminte de ceva ce te-a făcut să zâmbești atunci, acolo? Ori de câte ori ai trece, același flash. Chit că treci zilnic. Zâmbești ca atunci și-apoi devine-un semizâmbet pentru că, oricât de mult ai vrea, momentul ăla nu se mai întoarce. N-o să mai fie niciodată. N-o să mai zâmbești niciodată cu zâmbet întreg.
În mintea mea sunt lucrurile clare și-s lucrurile cum știam eu să le fie bine. Și mintea mea de 20 de ani îmi ține intacte gândurile. Dacă aș sări deodată în prezent sau dacă aș lăsa prezentul să trăiască prin mine, prezentul m-ar distruge. Ar da în mine cu toată puterea, cu toată furia de a fi lăsat la o parte, și prezentul meu mi-ar fi călău. Iar dacă toate cutiile s-ar deschide deodată, și tot ce-a fost vreodată rău s-ar hotărî să sară pe mine, în mintea mea n-aș mai exista. N-aș mai exista.
20 era bine. Rotund. Departe de 22. Departe de lume. În mine și-n tot ce credeam a fi pentru totdeauna.
Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!
Ai de la mine o nominalizare, dar si o leapsa Proust.
RăspundețiȘtergereTe bagi la leapsa sau la un comentariu?
:D cred că preiau și eu leapșa
Ștergeresper să-ți faci, cât mai curând, un nou set de amintiri, dar din alea care să te facă să zâmbești cu zâmbet întreg ori de câte ori te gândești la ele. :)
RăspundețiȘtergereLucrez la asta :)
Ștergereștiu :)
Ștergere