.

luni, 1 august 2011

Cântec şoptit

Era un cântec pe care l-am auzit când eram mică. Unul care m-a şocat de atunci. Versurile adică. "Degeaba mai plângi, ce-ai omorât, omorât rămâne" ziceau bărbaţii aceia, acompaniaţi de chitară. I-am învăţat versurile; n-a fost greu. N-a fost greu deloc, pentru că mi se părea logic. Există lucruri pe care nu poţi să le mai repari, oricât de mult ţi-ai dori, pentru că nu există loc de reparaţii. Şi există alea pe care le poţi repara dacă te chinui îndeajuns de tare. Sunt lucruri ireversibil stricate, şi altele pe care le poţi repara. Nu mai sunt la fel, pentru că au trecut printr-o operaţie; sunt puţin schimbate, puţin diferite, dar sunt în continuare.

Când eşti mic, te-nvaţă să nu omori. Să nu dai în alţii. Să nu faci rău. Da' nu-ţi explică nimeni că nu e nevoie să omori fizic, nu e nevoie să loveşti cu pumnul, nu e nevoie să muşti şi să zgârii ca să nu fie ok. Astea le-nveţi de unul singur, în timp. Şi, de cele mai multe ori, vezi după. Realizezi după. Tragi după. Nu e ca şi cum ar exista o linie desenată cu creta pe un orizont invizibil, pe care s-o urmezi ca să fie drept. Ar fi mult prea simplu.

Dar da, dacă vrei cu adevărat poţi învia. Nu, nu cum a înviat Lazăr. Cum învie pasărea phoenix. Nu instantaneu, ca ea, dar tot din propria cenuşă. Fir de cenuşă lângă fir de cenuşă, până când l-ai înviat de tot. Până când i-ai dat viaţă iar. Şi-atunci îi dai şi zâmbetul, ca să ştie cu siguranţă că trăieşte din nou.

12 comentarii:

  1. Apropo de al 2-lea fragmentel "Când eşti mic, te-nvaţă să nu omori. Să nu dai în alţii. Să nu faci rău. Da' nu-ţi explică nimeni că nu e nevoie să omori fizic, nu e nevoie să loveşti cu pumnul, nu e nevoie să muşti şi să zgârii ca să nu fie ok. ". Poti sa ranesti doar prin simple cuvinte bine tintite, care fac mai mult decat 10 pumni sau palme. :). Doar un cuvant, unul singur poate sa iti ransforme sufletul in cenusa, iar de multe ori nu se regenereaza in totalitate. Raman cicatrici.

    RăspundețiȘtergere
  2. ți-am citit tot blogul: peste 666 de postări:D după gustul meu...geniale.:) dar nici una nu-i ca asta...:) știi, nu?:P

    P.S. >:D< :D

    RăspundețiȘtergere
  3. @Adelina - ştiu. din păcate uneori ai vrea să refaci un cuvânt, şi cicatricea tot acolo e.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Inache - depinde doar de ceea ce realizez în timp.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu m-a batut mama, nu m-a certat
    In mana tineam o bucata de paine
    "Degeaba", mi-a spus, "degeaba mai plangi,
    Ce-ai omorat, omorat ramane."

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim - unele lucruri - doar unele - pot fi refăcute. depinde doar de cât de mult ţii la ele, ca să le refaci.

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumos, Cami, foarte frumos textul tau de azi, chiar mi-a mers la inima, si cu ocazia asta am sa reascult si Poesis...

    RăspundețiȘtergere
  8. Oh, da! De-ai stii cat de bine mi se potriveste ce ai scris aici!

    RăspundețiȘtergere
  9. @teonegura - Poesis e trist; dar în unele situaţii, atât de adevărat...

    RăspundețiȘtergere
  10. @lunapatrata - din păcate, şi mie.

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu mă gândesc răspicat că, dacă există cineva care să nu fi trecut și să nu fi făcut cele despre care ne povestești, să arunce primul/prima piatra. Și cât de cumplit e când îți dai seama de cadavrul pe care-l vrei înapoi în viață, și cât de albastră ți-e fața când încerci să îl resuscitezi...

    RăspundețiȘtergere
  12. @nlnO.onln - şi cât de bine este când, într-un final, reuşeşti...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger