Dream a little dream

Visele mele se împart în alea frumoase, alea de capă şi spadă şi alea din care mă trezesc, îmi ia ceva timp să mă conving că a fost vis, şi-apoi răsuflu uşurată pentru că nu era un coşmar real. Alea frumoase nu se repetă. Niciodată, exact ca-n realitate. În schimb am o serie de coşmaruri care mă urmăresc de ani buni; din copilărie până acum, şi cred că voi îmbătrâni cu ele.

Unul dintre ele ar fi că zbor. Fără aripi, fără mătură şi fără covor fermecat, doar zbor. Lucru care, în vis, mi se pare de-a dreptul normal. Asta-i partea frumoasă. Partea nasoală e că, după o bucată de timp, mă prăbusesc. Şi se lasă şi cu sânge; dar partea cea mai îngrozitoare e până să ating pământul. Momentele alea în care conştientizez că mă voi zdrobi; că voi fi praf şi pulbere.

Al doilea implică un cimitir, seara. Cimitir vechi, cu monumente de piatră, un fel de Eternitatea mult mai mare, cu o biserică rotundă în mijloc. Şi orice aş face pentru a ieşi din cimitir, trebuie să trec prin biserică. Şi-n biserică e întins pe masă un mort. Lumina de la lumânări, bătrâni în negru, mort de ceară, cadru de-ţi vine să-ţi smulgi părul din cap şi să fugi încotro vezi cu ochii. Numai că-n vis nu pot fugi, şi trebuie să stau lângă mortul care devine din ce în ce mai hidos şi mai terifiant. Ca naiba, teama de morţi mi-am lecuit-o acum câţiva ani. Dar visul meu nu ştie asta, şi nici eu în vis nu par să am habar. Deci mă trezesc trannspirată, tracasată şi căutând în disperare o lumină. Oricare.

Al treilea e cel mai recent. Şi singurul care, într-un fel sau altul, a devenit realitate. Faptul că se repetă, nu face decât să trăiesc over and over un coşmar palpabil. Iar când mă trezesc, nici măcar nu pot spune c-a fost vis de noapte şi c-o să se ducă odată cu noaptea, pentru că nu, de realitate nu poţi scăpa.

Şi am momente-n care-mi doresc să nu mai visez. Niciodată. Pentru că da, aş renunţa la visele alea frumoase, dar aş avea certitudinea că nu voi mai avea niciodată coşmaruri. Şi-atunci poate că şi realitatea ar părea alta...

Pân' la următoarele vise, la bună vedere!