Neterminat

O vafă, sau un pahar de suc la dozator, sau un Turbo, sau un ascunselea jucat până târziu în noapte. Atât îmi trebuiau ca să cred că aşa arată fericirea. Să pot spune sincer că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Şi probabil a doua zi era iar cea mai frumoasă, şi următoarea, şi următoarea. Şi dup-aia am crescut. Şi mi-am găsit fericirea în alte chestii. Mai mici sau mai mari. Importante în momentul ăla; multe au rămas. Alea care au contat.

Momentul cel mai greu? Să simţi că ai găsit fericirea, adult fiind, şi să-i dai cu piciorul. Şi să ştii că nu-i vorba de gumiţe şi îngheţate. Nu ţi s-a topit îngheţata, ai aruncat-o tu. Da, mort. Mort pe dinăuntru. Respiri, vorbeşti, poate chiar faci lucrurile alea pe care le făceai şi-nainte. Din inerţie. Să nu laşi şi trupul să moară. În speranţa că vei trăi din nou cu totul. În speranţa...