Frumuseţea absolută

Mă enervează tiparul românesc, încetăţenit, de frumuseţe. Alea de le vezi că-s considerate bunăciuni general valabile, care te intoxică cu apariţiile la teve - da, am aprins zilele astea teve-ul - şi despre care toţi vor spune, oftând la unison, că-s ză best biuti evăr.

Înţeleg. Au corp fain. Pe bune. Nota 10, unele chiar 11, da' când mă uit mai sus de gât, eu una sunt tentată să dau şi să fug. Ce e atât de fascinant la o împletire între Anca Ţurcaşiu şi Mădălina Manole? Ori îs cumplit de virginale, or îs de-a dreptul vedete porno de mâna a cincea. Ochii maaaaaari, nasul maaare, buzele-ncordate. Partea încordată mă dă pe spate. Văd deja cum mai are puţin şi le explodează craniul de-atâta încordare. Şi buzele cât mai conturate cu putinţă, şi vorbesc din vârful buzelor ălora gelate şi încă puţin şi le explodează şi silicoanele de la atâta concentrare. O prefer pe Jocelyn Wildenstein; măcar aia şi-a urmărit mania până la capăt.

Şi mă enervează femeile creţe. Cu părul numai inele, care cică-s frumoase şi mirobolante, şi nu pricep ce naiba vezi atât de fascinant la o claie de păr, care-ţi acoperă toată faţa, şi-ţi triplează craniul. Eventual extrem de slabe, de ai impresia că va pica în nas la fiecare pas, pentru c-o trage părul în jos. Sau la gropiţele-n obraji. Aşa, ai niste găuri în obraji de fiecare dată când râzi. Ce-i fain la asta? Cu şurubul potrivit, fiecare putem să avem găuri permanente. De ce-s maxime gropiţele? Pentru mine-s cam pe acelaşi principiu cu aluniţa imensă pe buza de sus, sau c-un neg în vârful nasului. Şi nu, nu-mi doresc nici păr creţ, nici gropiţe, nici aluniţă; doar mă enervează.

Şi da, dacă-mi aduci una cu bot încordat, creaţă, cu gropiţe şi cu aluniţă senzuală à la Cindy Crawford, cineva să mă ţină bine, bine de tot, pentru că nu vreau să ajung în hăinuţe vărgate pentru mulţi ani; sau, mai rău, în hăinuţă albă, cu mâneci legate la spate.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!