Fă-mă din cuvinte

...şi atunci, dintr-o singură lovitură, i-a venit de hac ticălosului. Adică l-a învins, l-a făcut pilaf, l-a transformat în oale şi ulcele. Da' ce-i "hac"-ul ăsta? Animal, pasăre, plantă? Obiect de cult? Să-mi zică şi mie cineva de ce i-a venit ticălosului. Înlocuiţi-mi hac-ul. Desenaţi-mi hac-ul. Vreau să pipăi hac-ul, şi mă declar mulţumită. Da' hac-ul nu poate fi delimitat. Vreau să ştiu ce formă şi ce culoare are, pentru că nimeni nu poate să pună punctul pe I şi să mă lămurească cine sau ce e respectiva chestie.

Nu-i bai dacă nu reuşeşte nimeni. Pentru că nici bai-ul nu ştiu ce-i. Cică nu-i cu supărare, şi-atunci de ce nu spui aşa? Bai-ul nu-i varianta masculină pentru baie. Şi dacă ar însemna grav, atunci de ce nu pot să spun că nu l-a lovit bai tare?

Nu, că l-a lovit oleacă sau o ţâră. Nu zău? Da' mai multe leci sau mai multe ţâre zău că nu putea. Şi nu pricep. Nici măcar zău-ul ăla. La fel cum mi-a luat mult timp să pricep ce-nseamnă "'tu-ţi paştele mă-tii". Sau că grijania n-are nici o treabă cu grija şi că, în ciuda aerului misterios, pe ea măcar puteai s-o atingi. Iar dacă-mi spui că l-a legat fedeleş, sincer mă întreb cum de-a putut să-l lege butoi mic, prevăzut c-o toartă, în care se ţine apă sau vin. E mult mai complicat decât biata mea minte poate pricepe.

Pân' la următoarele dileme, la bună vedere!