Mehr licht

Deschid ușa cu o mână. Pe cealaltă o strecor ca să ating întrerupătorul. Nu, fără teamă de întuneric. Obișnuință. Pisicile văd în întuneric. Eu nu sunt pisică. Totuși, aș putea vedea pe întuneric. Și, la fel de totuși, aprind lumina. Mehr Licht!

Nu pot să alerg. Fug. Mental și-ngândurat. De gânduri care-n toiul nopții mă fac s-aprind lumina și-o țigară. Pe-atunci fumam în șoaptă. Să nu știe nimeni că-i o țigară aprinsă. Palmată. Jarul e roșu și-n întuneric face zgomot. Țigară șoptită. Acum am mai multe scrumiere și liber la fum.

Liber e un cuvânt pe care credeam că-l înțeleg. La fel ca orice cuvânt, ajunge gol când îi simți toate semnificațiile. Când i le trăiești pe toate. Și-ajungi să nu mai scandezi pentru libertate. Să tânjești după fumul ascuns și după cum tresăreai când sfârâia prea tare. Să te ascunzi sub pătură și mai multă lumină să-nsemne că se termină noaptea, și-ncepe ziua și ziua nu-i liberă.

Aprind lumina c-o mână și-o sting cu aceeași. Noaptea poți fugi de gânduri sau poți visa frumos. Noaptea toate pisicile sunt negre. Noaptea mea e ziua altora. Noaptea și cuvintele se aud altfel. Alftel nu e nici mai bun, nici mai rău. Doar altfel. Ca atunci.

Pân` la următoarea noapte, la bună vedere!