Nu mă pot decide

Ce poate fi mai frumos, mai înălțător, mai mirobolant și mai extaziant într-o zi de sâmbătă, păsărele ciripesc, soarele strălucește, les arbres sont en fleur, decât să te duci la muncă și să tratezi ca un agent devotat și plin de devotament pentru firma mamă?
Știu eu! Să nu te duci! Să lenevești leneș în pat până la o oră total indecentă, să stai cu picioarele pe pereți și cu gândurile total aiurea, plănuind o beție de seară. Week-end și seară. Când berea curge bine după tequilla și fumul de țigară ți-e veșmânt. Veșmânt, nu mormânt.

Și, după toate astea, să știi că urmează duminică. În care poți să lenevești mai tare decât cu o zi înainte. Să doarmă patul sub tine și să visezi la mai mult fum și la mai multă bere. Și să fie Floriile, sau Paștele. Pe alese. Sau amândouă. Ce tare e să fii orice, nepracticant. Ai parte de două runde de Florii și două runde de Paște. Cozonac, pască și ouă la dublu. Nu, nu mă cheamă Camelia. Mă cheamă Cami. Dar mă bucur de două runde de Florii. Și de pască din aia, fără aluat. C-așa e bună pasca. Altfel, ar fi cozonac cu brânză.

Să bem pentru asta!

Pân` la următoarele Florii transformate-n Paște, la bună vedere!