Taximetristul meu se întreba aseară dacă nu cumva e păcat faptul că-mi povestește cât de beată era o clientă pe care a dus-o în direcția diametral opusă și-a abandonat-o acolo. Păcatul fiind nu că a abandonat-o, ci că-mi poveștește.
Pentru unii e păcat și să muncești în lunea de după Paște. Adică azi. Da` dacă ești forțat să muncești, păcatul cui e? Că unii stau acasă și azi și mâine, și ghici ce? Eu muncesc și azi și mâine. Când vine vorba de stat acasă, mă pocnește subit un val de religiozitate. Și mă gândesc că nu-i tocmai ok ca tocmai eu să tocmai trebuiască să muncesc tocmai când alții au concediu sau vacanță. Noroc că-s doar două zile și trec repede.
Și mai e un păcat, da` ăsta e grav rău de tot: vacanța era cam 4 luni pe an. Acum, că-s matur responsabil, și-mi muncesc pâinea, și plătesc impozit, și cică munca obosește da` înnobilează, n-am decât 21 de zile amărâte pe an, în care să mă refac după osteneala lucrului bine făcut. Păi, afacere-i asta? Păcat. Tare păcat.
Pân` la următoarele păcate, la bună vedere!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu