Titrează-mă cu lene

Filmele le găseai pe casete de închiriat. Și, una din două, ori te uitai în lista cu filme, ori căutai printre rafturi, cu două casete tot ajungeai înapoi acasă. Patru filme, pe care trebuia să le duci înapoi a doua zi. Dar ce filme! Tot felul de filme, adică. Care mai bune, care mai proaste, care lamentabile, da` ce conta la vârsta aia? Film să fie!

Problema era alta: tanti care titra filmele. Vocea pe care am regăsit-o și mulți ani mai târziu, care traducea total anapoda totul și mai ales înjurăturile și care nu-ți dădea voie să auzi vocea inițială, pentru că se băga direct și te obliga să-ți imaginezi cam cum vorbește VanDamme sau cum sună vocea lu` Arnold.

Preferam de-o mie de ori să pierd câte un rând pentru că nu citeam destul de repede, decât s-o aud pe ea, dar aia era moda. Filmele să fie titrate, nu sub. Am rezistat, am crescut, am rămas cu sechele.

Cartoon Network a fost ca un magnet pentru mine. De acolo am învățat eu engleză. De la desene animate. Probabil ca toți copiii fost comuniști. Că trebuia să mă chinui, să-mi dau seama ce spune, să adun cuvintele pe care le știam, să le intuiesc pe celelalte, mă rog, relaxare didactică.
Drama nu s-a lăsat așteptată prea mult. Au început să titreze Cartoon Network-ul. Și Dexter nu mai avea vocea lui, Powerpuff Girls au devenit Fetițele Powerpuff iar Courage... Courage nu mai era cowardly, era laș. Tragedie totală. Am urât vocea aia care strica magia, și-am renunțat la desene. Din cauza prostiei unora, care consideră că e mult mai comod, mai lejer și mai interesant să nu stai să citești subtitrarea, ci să-ți strice magia c-o voce falsă și total românească.

Și-n ordinea asta de idei, când am auzit că a apărut colecția Tarzan, desene clasice titrate în limba română, mi s-au strepezit dinții. E un fel de obligatoriu să treci peste original, cam ca demult, când melodiile străine nu ajungeau la noi decât cu linia melodică, dar cu versuri românești. Jalnic, patetic, scremut. Dar nu-i nimic! Creați iluzia unei limbi române eterne. De parcă Tarzan n-ar avea altă treabă decât să-nvețe româna special pentru săracii copii care nu știu să citească. Clar!

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!