Așa grăit-a guru-ul - p.9

Niciodată sfaturile pe care le dai altuia nu le vei putea aplica pe tine. Pentru că, până nu simți cum te bat bocancii altuia, nu vei ști cum se simte. Și-oricât de ușor ar fi să-mprăștii cuvinte, când vine vorba să le pui tu în practică, se rupe filmul.

Am dat și-am primit sfaturi. Ca-ntr-un schimb de ”uite ce cred eu c-aș face dacă aș avea puterea să fiu tu”. Prea puține se mulează pe mine, prea puține pe alții.
În toată cursa asta, am uitat chestia elementară: suntem diferiți. Din fericire. Până și chestiile banale le facem diferit.
Și-i ușor să spui ”aș face asta” până nu ești în situația aia. Principii, reguli, eu? niciodată! judecăți de valoare, idei de forță, toate - praf în ochi. Până nu simți ce simt eu, până nu te doare cum mă doare pe mine, până nu ai visele și coșmarurile mele, nu te poți pronunța. Probabil îți dai cu părerea. Și părerea ți se schimbă când ajungi acolo. Sătulul nu crede flămândului. Am învățat-o pe pielea mea.

Pagini întregi de citate, chestii care-ar trebui să te facă mai puternic sau să-ți dea puterea să mergi mai departe, fraze motivaționale, je laisse le vent emporter tout. Și-ncerc să ignor și că, dacă nu întrebi, nu ți se va răspunde, și că ești suma experiențelor trăite, și că to forgive is to forget; carpe diem, puterea vine din interior, intelligent girls are more depressed, ce ți-e scris; ignor toată-nțelepciunea lumii. Încerc să văd dacă rețeta supremă nu stă, de fapt, în asta. Pentru că binele lor nu e, musai, și binele meu.
Și-aștept momentul ăla, în care o să am din nou zâmbetul ăla, pe care-l am când visez frumos noaptea. Momentul ăla.

Pân` la următoarele revelații, la bună vedere!