O lună-n cap

Eu n-am noroc la bani. Nici Bucur n-are, deci se pare că se trage din familie.
N-am reușit niciodată să ”fac economii”. Nici Bucur, deci tot ereditară e faza.
Orice-aș face, mereu se termină salariul înainte de a se termina luna.

Faza 1: negarea. Neeeah, îmi ajunge un milion timp de 7 zile
Faza 2: panica. Vai, mie, cum o să supraviețuiesc? O să mor de foame, de sete, sunt mult prea tânără pentru sfârșitul ăsta abrupt! O, soartă crudă, o, destin amar!
Faza 3: căutarea soluției. Se caută orice poate fi transformat în bani. Dacă nu se găsește, se revine la faza 2. Într-un final, se face planul de acțiune; evident că soluția e în fața ochilor: împrumută-te, din nou, pân` la salariu.
Faza 4: știam eu că banii se fac!

Banii se fac. Pe bune că da. Că se și duc, asta-i altă parte a problemei.  Da` mereu îmi spun că n-are rost să-mi fac riduri. N-om muri gata făcuți, nu? Și nu din lipsă de bani. Altele sunt chestiile care mă omoară. Și nu-s, în nici un caz, materiale. La urma urmei îmi fac nicovală și bat banii cu ciocanul. S-o găsi cineva să aprecieze hand made money.

Deocamdată sunt la faza 1. O să mă țină câteva zile.

Pân` la următoarele aventuri, la bună vedere!