Trufanda

Lene de dimineață, când soarele bate călduț, când de fapt cică trebuia să plouă, da` nu-i nor pe cer și-mi aduc aminte că ochelarii mei s-au cam lărgit și n-am apucat să caut alții și poate că dacă mă bate soarele-n cap o să fac insolație, și-o să trebuiască să mă-nvelești în cerșaf rece și uns cu iaurt din plin și să nu-mi fie rău, să-mi fie numai bine pentru că nimic nu-i mai plăcut decât să fii răsfățat fără motiv, și vântul să nu bată, doar s-adie în treacăt și din când în când și să miroasă a salcâm pentru c-au înnebunit salcâmii și-odată cu ei nici eu nici Tudor Gheorghe nu ne simțim tocmai cuminți, dar strănut total nu de răceală ci de la puf de plopi care-mi intră-n nas și-n urechi și-n gură cu toate că nu stau cu gura căscată c-ar intra musca; musca nu intră, intră doar puful nesuferit și mă mănâncă ochii, și-am alergie, dar nu-i bai, pentru că soarele e cald și cerul albastru și limpede și nu trebuie decât să mă dezmorțesc ca gâzulița la soare pentru că-i dimineață și lene și liber.

Pân` la următoarea folie, la bună vedere!