Le Dauphin

Pensionarii s-au liniştit. N-am mai văzut picior de pensionar de când nu se mai dă Adevărul gratis. Bine, erau câţiva adunaţi acu' vreo două săptămâni, protestând fioroşi din baston împotriva sistemului, unii cerând monarhie, alţii anarhie, şi restul de doi ieşiţi doar pentru că se plictiseau acasă.

Unii vor monarhie, că ţin ei minte că era bine atunci când erau mici şi cântau "Trăiască Regele", pentru că erau defilări, şi fanfară, şi aveau cui spune "maiestate".
Nu mai ţin bine minte cu ce se mănâncă monarhia ori pentru că erau prea kinderi, ori pentru că a început să-i lase memoria şi-ncurcă ce-au trăit cu ce-au văzut la televizor, la nunta prinţesei Diana. Da' vor, vor şi vor.
Bine, pe ăia de încă suspină după Ceauşescu nu-i punem la socoteală; tre' să-nţelegem că, la un moment dat, senilitatea loveşte iremediabil...

N-am nimic cu monarhia în sine. În schimb nu mă pune să-i spun "rege" lui Mihai sau lui Paul, că mi se încreţesc neuronii. E simplu pentru mine: unul a abdicat, celălalt a vrut, a ţipat, a cerut, pân' la urmă i s-a recunoscut o bucată din ce cerea, nah, lumea se schimbă, da' nu văd de ce oricare dintre ei ar fi şi azi "maiestate".

Şi poate cunoscători totali ai istoriei m-ar contrazice total, dar nu înţeleg nici de ce au drept la proprietăţi şi onoruri. AU fost; le-AU avut; le-AU posedat. Trecutul e trecut, chiar şi pentru sângele albastru...

Mda... mă duc să scotocesc prin acte, poate dau de ăla care-mi garanta moştenirea majoră care să-mi permită s-o duc ca un boss de-acu' înainte. Anunţ când puteţi începe să-mi spuneţi "Delfin".

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!