La-nceput a fost de ce-ul - p.2

De ce te-ai lăuda că ţii dietă cu fiecare ocazie pe care o prinzi? Şi-ai exemplifica frumos, cu iaurt şi cartofi fierţi, cuminte şi regulamentar în văzul lumii pentru ca, într-un moment de sinceritate, să recunoşti că, la 12 din noapte, devorezi sistematic câte jumătate de ciocolată?
Înţeleg dietele, pe bune că le înţeleg. Atât timp cât nu-i vorba de-o dietă veşnică, cu care te lauzi de câţiva ani încoace, fără să se vadă rezultatul. Şi cât timp n-o faci pe eroul: "vaaai, nu mănânc mai nimic; de-abia ciugulesc câte ceva, şi tot mă-ngraş!"
Păi, "ciugulit" înseamnă că ţi-ai tăiat o roşie, cu o feliuţă de brânză şi-asta a fost tot. Nu c-ai gustat câte puţin din cele 20 de chestii pe care le-ai găsit în frigider. Şi-apoi ai mai "ciugulit" şi juma' de pâine cu un castron de cartofi prăjiţi şi două ouă deasupra. Cu aia hrăneşti o ţărişoară din Africa, nu ţii dietă.

De ce ai apărea în văzul lumii cu un păr nespălat de câteva zile? Înţeleg că nu toată lumea are mania de a se spăla în fiecare zi pe cap; din diverse motive. Dar să nu te speli când el arată jalnic, doar pentru că ţi-a intrat în cap că tre' să-l speli o dată pe săptămână... Sânge pe pereţi!
Adică, stă în şuviţe, arată ca şi cum o familie de păsări şi-ar fi făcut cuiburi prin el, are o anume textură şi, dacă n-aş şti mai bine, aş putea jura că tocmai ţi-a picat o găleată cu apă-n cap. Nu, nu arată aşa pentru că-i ud, arată aşa pentru că e NESPĂLAT!
Cum pana mea ieşi în lume cu creatura după tine? E ca şi cum n-ai ieşi singur, ai ieşi cu tot tribul de chestii care mişună pe-acolo. N-ai chef să te atingi de şampon, rade-te-n cap! Măcar nu se mai vede când ţi-a fost lene...

De ce ai lăsa resturile de mâncare pe masă, în sala de mese, când ştii că n-o să le mai mănânci never ever? Adică, de ce n-ai face doi paşi mai la stânga şi le-ai decarta în coşul de gunoi? Juma' de măr muşcat, cu cotorul la vedere, un colţ de corn puţin învechit, un strugure pe trei sferturi devorat - lăsate să troneze liniştite.
C'mon! Că le laşi aşa acasă, problema ta; da' e cumva dezgustător să vezi resturile unora împrăştiate peste tot.
Nu-i ca şi cum drumul până la coş ar fi Golgota. E la câţiva cenimetri mai încolo. Întinde mâna şi eliberează-le. Şi scapă-mă şi pe mine de groaza de a mai vedea mâncare semi-digerată plutind fericită peste tot...
Da' unii nu pricep nici dacă le baţi un cui în cap; părerea mea.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!