Doi ani

Acum fix doi ani, scriam asta. Un an mai târziu, asta. Şi azi a mai trecut un an. Un an scris, un an trăit şi parte din el scris, un an parte scris, parte trăit.

Blog în zodia peşti, scris de-un vărsător. Dual ca peştii, cinic şi acid ca mine. Început ca o sugestie, continuat ca mod de exorcizare. Scris cu nervi, despre nervi; din tastatură, imaginându-mi că scriu cu pixul pe hârtie. Fraze mai vechi sau mai noi, cuvinte, gesturi, totul meu.

Şi n-am scris niciodată din obligaţie. Nici pentru lauri, nici pentru empatie. În mod egoist, scriu pentru mine. Pentru că-mi face plăcere să tastez cu cafeaua alături. Dimineaţa mea, jumătatea zilei pentru alţii.

Obsesii muzicale, o nouă religie, să râzi şi când te rupe pe dinăuntru, culoar de oglinzi, aluzii şi iluzii, idei date, idei însuşite, bucăţi din mine. Fragmente. Ca atunci când te duci la mare, şi pe plajă nu găseşti doar scoici întregi; de fapt, cele mai multe sunt doar bucăţele, dar tocmai de asta îţi place plaja. Pentru că dacă ar fi doar scoici întregi, n-ai mai avea plăcerea aia totală când găseşti una intactă.

Nu ştiu dacă ar trebui să-i fac tort sau să-i aduc vreun cadou. Pe de altă parte, e ca şi cum mi-aş face tort sau mi-aş aduce cadou eu, mie. Într-un fel, face doi ani Erase-Rewind-ul; într-un fel, fac eu doi ani. De scris. De exteriorizat. De mine.

Pân' la următorul an, la bună vedere!