Just call me GURU

Deci am decis. Da, ştiu, "deci"-ul nu e bine pus acolo, da' sună bine, deci acolo va rămâne. Să-i zicem licenţă poetică, sau preambul la ce va să vină. După studiu îndelungat, examinare minuţioasă şi scheme executate în miez de noapte cu creionul pe hârtie şi radiera strânsă între dinţi, am hotărât: lumii ăsteia îi lipseşte ceva. Un nou modus vivendi, o nouă religie, o nouă perspectivă asupra tuturor chestiilor din jur. Aşa că, prin puterea cu care am fost învestită, declar camelianismul religie oficială.

Sprâncenele sunt deja ridicate, aşa că voi încerca să mă explic:
Camelianismul e aşaa, ca un amestec de chestii, de idei, de non-norme. Adică, oricine poate spera să atingă camelianismul, puţini vor reuşi. Nu e vorba de ce poţi să faci, ci de ceea ce decizi să faci, şi mai şi reuşeşti.

Camelianiştii vor trebui să aibă coloană vertebrală; să ţină capul sus no matter what; să nu se ghideze după arcă şi balenă; să gândească în afara cutiei; să accepte că rozul pe-un bărbat poate sta bine; dacă-s acizi şi cinici, cu atât mai bine; să ştie că uneori morile de vânt chiar există, şi că nu e bai să te mai iei la harţă dn când în când cu câte una; dacă eşti călcat pe bătături, nu întinzi şi celălalt picior, loveşti direct la ficaţi; dacă eşti lovit la ficat respiri adânc, îţi revii, şi mergi mai departe; onoarea e aia de contează - a lor, nu a altora; ironie, scepticism, realităţi considerate de alţii răutăţi...

Cam atât în mare, pentru că lista e lungă; mult prea lungă chiar. Revenind la camelianism, mă autoproclam guru şi mare preot. Nu, n-am de gând să-mi port hăinuţa albă şi lungă, nici măcar la întâlniri oficiale, pentru simplul motiv că acestea nu vor exista. Camelianiştii trebuie să simtă apartenenţa, nu s-o creeze în urma unor cuvinte spuse în public. Da, oricine poate fi camelianist. Trebuie doar să vrea, şi să se ridice la înălţimea aşteptărilor.

Nu, nu vom sacrifica fecioare-n miez de noapte, oricât de tentant ar suna, nu vom sparge sticle doar de dragul de a face risipă sau de a ne da mari cu capacitatea de a nu ne păsa; mai bine le bem decât să le spargem. Cu cap şi cu măsură, bineînţeles. Nu vom ţipa în gura mare cât suntem de tari, de şmecheri, de ultramegamesseri; îi vom lăsa pe ceilalţi să simtă asta. Şi-o vor simţi cu siguranţă. A, da, şi modestia trebuie să fie principala calitate. N-o să ne încăpem în piele de modestie, atât de modeşti vom fi.

Restul detaliilor sunt secrete şi vor fi comunicate fiecărui adept în parte, când se va dovedi demn de a fi numit camelianist.

Evident că e sâmbătă, şi chiar de n-ar fi tot mi-aş fi permis să fac orice; chiar dacă asta înseamnă o nouă religie. Şi da, adepţi adunaţi-vă! O nouă eră stă să-nceapă!
=))))))))))