.

luni, 6 decembrie 2010

Bărbierul din Sevilla

Am jucat acu' ceva timp Sally's salon şi Sally's spa. M-au fascinat pentru că erau aşa, colorate, şi-mi dădeau o stare de bine. Adică, pe bune acum, cine n-ar fi fericit să tundă, să vopsească şi să trebuiască să aleagă între măşti de faţă şi spumante de baie? Era meserie curată; puteam face ce voiam în micul meu imperiu şi da, mi se părea de-a dreptul superpufos.

Evident că n-am de gând să fac recenzia jocurilor pe care le-am jucat de-a lungul timpului. Departe de mine gândul. Faza e că am fost să mă tund. Nimic ieşit din comun, aş fi tentată să spun. Adică, nu e prima dată, nu aveam de gând să fac vreo schimbare majoră de genul mă rad în cap şi-mi tatuez o svastică pe chelie, nici măcar o schimbare de stil; doar o accentuare, atât. Ţinând cont de experienţele anterioare, am zis c-o să fie lejer. 15 minute şi gata. Gagica care mă tunde e rapidă, pricepe uşor şi nu mi-a luat niciodată cu vreun centimetru mai mult decât aş fi vrut. Aşa că m-am aventurat în minunata lume a coaforului.

Fac o paranteză: când aud de coafor, nu mă pot opri să nu mă gândesc la sarmale de nuntă şi coafuri din alea, de te îmbătrânesc subit cu douăzeci de ani, pentru simplul motiv că cică aşa trebuie să arăţi la nuntă, şi multe persoane se duc "la coafat" doar la ocazii din astea. Aşa că evit să spun că mă duc la coafor; prefer să spun că mă tund, punct.

Şi m-am dus eu, bun bazată că scap uşor, şi lejer, şi rapid. Când am intrat, să-mi stea pulsul şi altceva nimic. Pe bune dacă nu era exact ca-n joculeţele mele. Multe femei, multe. Mai mici, mai mari, mai pătrate sau mai rotunde. Ici-colo vreo 2 de "ei", veniţi pentru suport moral, cu feţe plictisite şi chinuite, cu un zâmbet forţat pe faţă, încercând să răspundă la întrebări de genul: ce nuanţă să aleg? Şaten sau şaten auriu? Crezi că e de ajuns de buclat, sau îi mai trebuie încă o buclişoară? Să-i spun să-mi mai pilească puţin unghia asta înainte de a o da cu ojă?

M-am scărpinat româneşte-n cap, mi s-a ridicat sprânceana şi cu lăbuţa pe inimă spun că m-a debusolat total imaginea de ansamblu. Într-o parte huţa voia sarmale şi nu era mulţumită de mărimea lor. Dincolo, vreo două cu pungi în cap, aşteptând să expire termenul, pentru a vedea noua vopsea. O tanti pe papuci, mergând în stil de schi, pentru că tocmai îi fusese terminată pedichiura, zumzet, zgomot, morfoteală. Imagine pe fast-forward. Parcă eram în stup. Zgomot de foarfece, ici-colo câte un foen, niscaiva pufuri de fixativ, frate, eram în raiul lor, şi-n iadul meu...

Mi s-a decalat programarea; nu ar fi fost mare problemă dacă asta n-ar fi adus cu sine mai mult zgomot. Şi lumea tot intra. Pe bune că au intrat mult mai mulţi decât au ieşit. Adică a ieşit un nene care voia să vândă ciocolată. În rest, parcă eram într-o gaură neagră. Tot intrau, dar de ieşit, canci! Mă-ntreb acum, oare au mai ieşit vreodată, sau veneau doar spre a se oferi drept jertfă zeului cosmeticii? Oare în spate, acolo unde dispăreau cele mai multe, era vreun altar, pe care le legau şi le sacrificau pentru a fi sâmbăta viitoare mai profitabilă, mai plină de programări, mai roditoare?

Frate, am zis că nu mă mai aventurez sâmbăta la tuns. E prea mult pentru neuronii mei. Aventura aventurilor. Ce sporturi extreme! Ce urcat pe munte, bunjee-jumping sau spălat de geamuri la zgârie-nori...Pui mici pe lângă femei multe, adunate la coafor. Unele erau atât de nervoase că mai au de făcut şi alte chestii după ce ies din mâinile coafezei, că la un moment dat mi-a fost teamă să nu se ia la bătaie. Ar fi fost un spectacol demn de văzut; da' nu ştiu dacă m-aş risca să văd una din asta. E posibil să fie mai mult sânge decât aş putea suporta.

Una peste alta, m-am tuns. Adică, am fost tunsă. Şi da, a fost una dintre experienţele extreme...

22 comentarii:

  1. Să-ți fie de bine! Nostimă întâmplarea! Dacă ai fi anunțat că te duci la tuns ti-aș fi spus să nu te duci sâmbăta! :) Am pățit-o și eu de multe ori! Iar acum, de sărbători, e iadul pe pământ în saloane. =))

    RăspundețiȘtergere
  2. cica: "ce-si face omu' cu mana lui e lucru manual!" :D

    RăspundețiȘtergere
  3. si mie imi plac joculetele alea <3 da' nu mai am timp sa joc =((

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mădălina - păi, m-am învăţat minte:P cu toate că mi-e mult mai uşor sâmbăta:-??

    RăspundețiȘtergere
  5. @INTJ - se pune că nu m-am tuns singură?:))

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dianna - păi, din când în când mai rup câteva minuţele şi pentru ele:P

    RăspundețiȘtergere
  7. @Camelia ... nu, ca (din cate am inteles eu) nu mai ai scuza varstei (la care te tunzi singura). :))

    RăspundețiȘtergere
  8. @INTJ - :)) niciodată nu poţi şti când dai în mintea copiilor:)))

    RăspundețiȘtergere
  9. sambata la tuns te duci doar pentru astfel de intamplari. in restul saptamnii e prea liniste:)))

    RăspundețiȘtergere
  10. @Camelia ... ok, totusi mi-e tare greu sa-mi inchipui cum mergi tu cu cratita-n mana la coafor (stii tu: ca model pentru freza). :))

    RăspundețiȘtergere
  11. @INTJ - mey, cratiţa n-am folosit-o niciodată; ţin minte însă ceva legat de-un castron=))))))

    RăspundețiȘtergere
  12. @Camelia ... pai, daca tot e sa dai in mintea copiilor ... mai conteaza sexu'? =))

    RăspundețiȘtergere
  13. @INTJ - pentru castron, cred că ar fi contat:))

    RăspundețiȘtergere
  14. mm... sarmale de sărbători! but not the good kind :))
    eu folosesc metoda "Flori, când ai timp să treaci pe la mine să ma tunzi?". o recomand :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Totul e bine cand se termina cu bine... Cat despre coafor, zau ca uneori nu inteleg metehnele astea, sa nu mai zic de cei care se barbieresc la frizer, se spala pe cap acolo... Caaaah!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Ioana - păi, nu, că alea bune îs mici şi stau de obicei în cratiţă:))

    metoda ta sună bine; da' cine-i Flori?:))

    RăspundețiȘtergere
  17. @teonegura - păi, există tunsori pe care nu le poţi obţine decât la coafor:P iar cei care se bărbieresc acolo...le-o fi tremurând mâna?:-??

    RăspundețiȘtergere
  18. Flori este our friendly neighborhood hairdresser. poate fi găsită în multe saloane de cartier și este un jack of all trades care se împrietenește ușor cu toate clientele. având ca meserie de bază un singur domeniul din vasta lume a saloanelor (de obicei tuns&coafat), are abilități și în restul, ceea ce o face o comoară la casa omului. cea mai ușoară metodă de identificare este prin recomandări din partea vecinelor de peste 60 de ani. poate fi găsită și prin intermediul prietenelor recent măritate, recent nașe sau recent soacre.
    avertisment: este posibil să fie nevoie de mai multe încercări pentru identificarea unei "Flori" potrivite pentru nevoile tale, dar atunci când o vei găsi nu îți vei putea închipui o lume fără ea. :D

    RăspundețiȘtergere
  19. @Ioana - :)) nice Flori:)) da' nush dacă s-ar împăca cu stilul meu de a fi tunsă:P
    oricum, o să caut;)

    RăspundețiȘtergere
  20. Ma bag si io in vorba... :D Tre' sa fii foarte atenta cine ti-o recomanda pe Flori... Eu am cautat-o de am albit! La recomandarea cuiva de peste 60 de ani am gasit o Flori care, cand mi-a facut suvite, m-a pus sa stau sub casca juma' de ora cand afara erau 41 de grade si m-a tuns cu briciul, initial mi-am zis ca vrea sa ma casapeasca... :)) De recomandarile celor recent maritate, nase, etc., sa te feresti ca de dracu'... Ti-o spun din experienta! Adica, sa fugi de Flori a lor doar daca nu vrei sa te alegi cu o freza "de nunta", stii tu ce-i aia... :D Daca nu, sunt chiar ok, pleci de acolo cu un cap dublat de par bigudat+fizativ+alte smacuri doar de ele stiute... :))

    RăspundețiȘtergere
  21. @Inache - păi, rămân la descoperirea mea; de fapt, tot recomandată mi-a fost, da' frate, ce iese din foarfecele ei...:p

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger