Vorbeau ca din cărţi

Copiii rotunjori sau obezi de-a dreptul cică plesnesc de sănătate. Că plesnesc, înţeleg şi eu, mai ales dacă vezi cum stau hainele pe ei; da' sănătatea unde-i? O fi printre cusăturile crăcănate de-atâta bunăstare. Oricum, cică e de de bine să fii bucălat şi să ai bujori în obrăjori. Cel puţin asta spunea una dintre bunicile mele, când mă vedea ca pe-un pui de Avicola. Că ar trebui să mai pun pe mine, că nu e bine, că vezi tu, oleacă de şunculiţă înseamnă bunăstare, şi că cine mă vede zice că nu sunt hrănită acasă. Contrareplica nu întârzia să apară, de la cealaltă bunică: Şi ce, ai vrea să bage-n ea ca sparta?

Aici se rupea firul. Păi, cum poţi să bagi în tine dacă eşti spart? Adică, nu faci risipă? Dacă eşti spart, înseamnă că nu te-a cusut nimeni la timp, şi tot ce faci e să pierzi tot pe drum. Mă suceam, mă uitam în oglindă, nu, în nici un caz nu vedeam nici o spărtură. Clar nu-s spartă. Da' parcă nici ăia de băgau în ei ca sparţii nu aveau rupturi pe nicăieri. Dacă ar fi fost aşa, atunci în mod clar nu aveau cum să fie atât de rotunzi. Un balon, dacă-l împungi cu acul şi-l găureşti, devine slab, slab de tot. Deci undeva era o problemă. Ori aveau spărturi pe care nu le vedeam eu pentru că erau bine peticite, ori spartul ăla n-avea nici o legătură cu balonul. Şi pentru că auzeam asta destul de des, mă analizam la fel de des în oglindă. Poate poate descopăr ceea ce adulţii nu vor să-mi arate. Da' nici nu mâncam mai mult; în nici un caz nu voiam să fiu balonul pe care bunică-mea să-l spargă pentru că nu-i convenea din punct de vedere estetic...

Dacă ajungeai prea gras, sau prea bătrân, sau pur şi simplu aveai chef să te plângi, erai cu sănătatea pe chituci. Da' nimeni n-avea sănătatea la vedere; adică, poţi oare s-o duci într-un borcan, sau într-o cutie plină cu chituci, astfel încât să stea lejer acolo? Şi ce-s chitucii ăştia? Mie-mi suna a chirpici, ăla de-l foloseşti să faci casele, da' nici una dintre persoanele cu sănătatea pe chituci nu lucra în construcţii, deci chitucii trebuiau clar să însemne altceva. Problema era că nu vedeam sănătatea, n-o puteam palpa, astfel încât să-mi dau seama pe ce stă. Şi dacă pe chituci nu stă bine, a mea, despre care ziceam eu că stă bine, pe ce stă? Pe nonchituci? Pe nechituci? Trăgeam de ai mei să-mi arate chitucii şi primeam o privire din aia gen "copilul ăsta se plictiseşte teribil; un şut în fund şi vezi-ţi de treabă pe dincolo"...

În materie de muncă, existau două variante: munceşti de-ţi sar capacele sau freci manganul la greu. Prima de bine, a doua de rău. Mă uitam la tata, care cică muncea de-i sar capacele. Da' capacele de obicei stau în cămară, şi nu l-am văzut niciodată plecând la muncă cu punga de capace după el. Ştiu că nu le lua, pentru că m-am trezit de câteva ori odată cu el, şi l-am urmărit minuţios prin casă, pentru a vedea ce-şi pune-n geantă. Nope, nu lua nici un capac cu el. Da' asta nu însemna că nu poate să cumpere pe drum, pentru că ştiam eu că bunică-mea face criză dacă te atingi de capacele păstrate special pentru conservele de iarnă. Păi, şi cum? Îşi cumpără în fiecare zi capace, care-i sar de la atâta muncă, şi le pierde, şi-a doua zi îşi cumpără altele? N-ar fi mai uşor să le adune pe alea din ziua precedentă? Cu banii ăia mai bine-mi ia mie ciocolată... Şi când îi sar, cum îi sar? Ca artificiile, sau ca floricele când se fac în ceaun? L-am rugat să-mi arate şi mie cum anume îi sar capacele şi m-a privit de parcă aş fi picat din lună. Cam pe atunci m-am învăţat eu că unii au secrete pe care nu vor să ţi le dezvăluie nici în ruptul capului.

În ruptul capului? Adică, nici dacă-i rupi capul cu totul. Da' cine ar face o chestie de genul ăsta? E voie să rupi capul cuiva dacă vrei neapărat să afli ceva despre el? Dacă te prinde poliţia, poţi să spui că a fost aşa, din curiozitate? Mai aflam şi eu câte un secret din când în când, da' cu lăbuţa pe inimă spun că n-a fost nevoie să rup nici un cap pentru chestia asta.

Dar dacă freci manganul la greu, nu înseamnă că, totuşi, produci ceva? Nu ştiu ce rezultă dacă îl freci, da' în nici un caz nu stai degeaba. Şi te mai şi murdăreşti pe deasupra, deci dup-aia va trebui să speli, deci în final tot faci ceva. Şi ăia de freacă manganul, dacă sunt plătiţi pe chestia asta, nu înseamnă că, de fapt, chiar produc ceva? Nimeni nu te plăteşte pe ochi frumoşi. Eu ar trebui să ştiu asta, pentru că toată lumea spune că ochii mei sunt frumoşi, da' n-am primit până acum nici un ban pe motivul ăsta. Şi-am încercat; din greu. Cum venea cineva, cum îi arătam privirea mea miraculoasă. Observa, bineînţeles, vai, ce ochi frumoşi ai; da' banu' întârzia să apară. Nici măcar o prăpădită de monedă nu mi-am luat pe chestia asta; deci, pe ochi frumoşi nu capeţi decât complimente, în nici un caz salariu la sfârşit de lună.

Şi-mi băteam capul, şi mă chinuiam să pricep, şi pân' la urmă m-am lăsat la mâna mea. Pentru că am realizat că e vorba de un cod secret, şi n-ai cum să dezlegi codul fără să deţii cheia. Cei care deţineau secretul, erau trecuţi de 20-30 de ani, şi mi-am zis că, atunci când voi avea şi eu pompoasa vârstă, mi se va înmâna cu fast cheia. Şi-atunci misterele vor fi dezlegate pentru veci. Ce-i drept, în timp am reuşit să dezleg misterele; da' tot mai aştept petrecerea aia fastuoasă, în care să mi se ofere cheia. Sau tre' să mai cresc puţin?