Urma scapă turma

Există un banc pe care mi-am dat interesul să-l înţeleg. Şi sună cam aşa; în engleză, pentru că traducerea chiar nu mai are nici un sens:

Question: What does a lesbian bring on a second date?
Answer: A U-haul.

De aici, confuzie. Pentru că e un banc "de nişă", nici măcar nu te poţi zburli. Nici discriminare nu poţi să zici că e, pentru că, dacă stai şi analizezi, şi pritoceşti bine de tot ideea, te mai scarpini vreo două minute-n cap şi te-nvârţi de trei ori în jurul propriei axe, tinzi să zici că aşa e.

Că cică femeile tot femei rămân, oricine ar sta lângă ele. Şi că, oricât de independente vor vrea să pară, tot la afecţiune se pricep cel mai bine. Dat, cerut, împărţit, împrăştiat în stânga şi-n dreapta; în orice formă, în orice dimensiuni şi-n orice recipiente.

Da' nu pot să nu îmi ridic sprânceana. Să mă explic: se porneşte de la premiza că femeile vor stabilitate, orice ar fi; aşa că, dacă pui o femeie lângă o altă femeie, deja e dorinţă dublă de stabilitate, deci nu mai contează nimic altceva. Îşi vor închiria maşina şi clar, în doi timpi şi trei mişcări se vor muta împreună; vor împărţi factura la lumină, vor alege împreună lenjeria de pat şi nu se vor bate pe mouse. Pentru că dacă pui două femei una lângă alta clar ţipă nevoia de stabilitate-n ele.

Păi, stai aşa, că nu-i chiar aşa. Adică, mi se pare generalizare crasă. N-ar trebui să se pornească de la premiza că nu suntem toţi la fel? N-ar trebui să menţinem ideea că suntem diferiţi, şi facem toate chestiile independent de "aparteneţa" la un grup? Faza cu mutatul e ca şi cum ai spune că doi bărbaţi gay clar vor construi cazemate împreună; sau că un bărbat şi-o femeie vor avea drept unic scop procreerea. Sunt nedumerită.

Da, femeile sunt sensibile; da, femeile se leagă mai uşor una de cealaltă; da, clar sunt pe aceeaşi lungime de undă. Da' asta nu înseamnă că primul lucru la care se vor gândi la prima întâlnire e în ce culoare să revopsească dormitorul comun. Că există şi persoane din astea, indubitabil. Că există altele care cred că sunt într-o relaţie cu tine doar dacă le zâmbeşti frumos, la fel de adevărat. Dar nu totul se limitează la "te-am văzut, te-am plăcut, hai să ne construim cuib". Din punctul meu de vedere.

E aceeaşi generalizare care funcţionează şi pentru parada gay; şi pentru imaginea aia distorsionată pe care o au unii despre travesti; ba chiar o să mă arunc şi-o să spun că e cam aceeaşi chestie cu a avea o anumită impresie despre preoţii catolici, doar pentru că unii dintre ei au fost ceva mai mediatizaţi decât majoritatea.

Morala? E splendidă, dar lipseşte cu desăvârşire. M-am săturat de generalizări. Mi-au ajuns până undeva, aproape de gât. Şi nu m-ar deranja atât de tare dacă s-ar preciza "de obicei"; sau "de cele mai multe ori"; sau "în cele mai multe cazuri". Atunci ar fi, cât de cât, digerabilă toată povestea. Da' vezi tu, că deja sunt prea multe cuvinte, şi pe unii îi doare gura să le spună şi pe alea. Alea care ar schimba totul; care ar rupe ideea de turmă. Care te-ar face, probabil, să te simţi special.