Altruism calendaristic

Da, se apropie sărbătorile. Da, sunt beculeţe, probabil o să fie şi zăpadă - perspectivă care nu mă încântă deloc, dar, hai, treacă de la mine -, deja miaun colinde. De fapt, colinde miaun în orice anotimp, deci nu se pune. Magazinele sunt pline, da' pline ochi; toată lumea e în căutarea cadoului ĂLUIA, toţi vrem cadoul perfect, se lasă cu sânge pe lângă rafturi pentru că, de, tre' să cucereşti cadoul cu pricina. Femeile se păruie pentru ultima eşarfă de nu'ş ce culoare; tot ele fac mai mult sport în perioada asta, pentru că nu-i uşor să treci din magazin în magazin, ore-ntregi, pentru a găsi exact nuanţa potrivită, sau modelul fascinant pe care-l căutai de secole. Mă rog, aţi prins ideea. Vin sărbătorile, cadouri, surprize, alea-alea.

Ce nu pricep eu şi mă calcă pe ficaţi teribil e în felul următor:
Cică de sărbători tre' să fim mai buni. Adică, cum vine asta? Tot anul suntem aşa, după cum ne taie capul şi PAC! cum scrie decembrie în calendar, ne transformăm şi suntem subit mai buni? Apoi, cum s-a terminat fila cu decembrie, cum redevenim ăia de dinainte. Cărora nu le pasă. E cam acelaşi principiu cu "facem ce ne trece prin cap pentru că, dup-aia, oricum ne spovedim".

Şi cine a hotărât, mă rog, că de sărbători trebuie, adică e musai, să fim mai buni? Şi cum merge chestia? E de la 1 decembrie, sau e o zi oareşcare, începând cu, să spunem, 12 decembrie? Păi, eu ştiu una şi bună: sunt aşa cum sunt tot anul. Da, e vremea cadourilor, dar asta nu înseamnă că-n restul anului nu pot face cadouri, sau că trebuie să am o ocazie pentru a da un cadou. Da, cadourile de Crăciun sunt mai pufoase, pentru că ţine şi de atmosferă, de copilărie, de brad, de poveşti şi de aşteptarea aia, plăcut chinuitoare, de a afla ce primeşti anul ăsta. Dar care e legătura cu să fim mai buni?

De ce în perioada asta trebuie să ne pocnească subit un val de îngrijorare pentru semenii noştri, sau să ne pese mai mult decât în restul anului de persoane cu care n-avem nici în clin, nici în mânecă? Dacă-ţi pasă, îţi pasă indiferent de data din calendar.

Să mă explic: în perioada asta, toată lumea se gândeşte la micuţii fără părinţi (observaţi sprânceana când spun "micuţi") şi la cum ar putea să-i ajute. Se adună bani, se fac pachete-pacheţele, ba chiar îi mai scot şi la plimbare 2 ore într-o zi. Dacă nu e vorba de copii, apăi următoarea ţintă de binefacere sunt bătrânii. Aceeaşi poveste. Dacă nu e nici asta, se mai găsesc câteva persoane pe care să le onorezi cu prezenţa şi cu punguţa pentru că e Crăciun, şi tre' să se bucure şi ei. N-am nimic împotrivă; adică da, e bine să se bucure. Ce nu pricep e de ce e musai să se bucure doar de sărbători. Dacă o faci din toată inima, şi chiar îţi pasă, te gândeşti cum ar fi să se bucure şi-n restul anului, nu? Cu alte cuvinte, te-ai implica în chestii de gen, indiferent de sezon. Te-ai oferi voluntar să le citeşti poveşti la sfârşit de săptămână, sau ai găsi câteva ore pe lună pentru a le împinge o vizită. Te-ai gândi să "sponsorizezi" un bătrân, ducându-te să-i asculţi poveştile ori de câte ori ai timp. Ai face muncă voluntară, şi-atunci te-aş înţelege. Chiar îţi pasă.

Da' aşa? Îţi pasă că dă bine? Nu-mi spune că doar de sărbători ai timp să te gândeşti la ceilalţi, pentru că e vrăjeală pe faţă. Dacă te prinzi de existenţa altora de sărbători, e posibil să-ţi aducă Moşu' mai mult, mai bun? Te simţi mai împăcat? Dormi mai liniştit noaptea? Cu alte cuvinte, de sărbători nu eşti mai bun. Eşti mai egoist de-a dreptul. Dacă era să fii mai bun, erai tot anul.

Îi apreciez pe cei care fac muncă voluntară. Îi apreciez pe cei care au grijă de animale în adăposturi, mai mult decât pe cei care au grijă de oameni, ce-i drept. Pentru că la oameni se gândesc mai mulţi; sau au mai multe fonduri, sau se merge pe ideea că e om, deci are mai multe drepturi. Pentru cei care se implică în cauze "animale", chapeau!

Prea puţin am auzit să fie apreciaţi pentru ceea ce fac. Prea puţin le e recunoscută munca şi implicarea. Dacă te duci de Crăciun la orfelinat, cu o punguţă oareşcare, eventual organizat, ba chiar şi costumat, e imposibil să nu afle toată lumea despre gestul tău fascinant şi despre inima ta mare; despre cât de om ai fost că te-ai gândit şi la cei mai bătuţi de soartă. Dacă eşti voluntar la un adăpost de câini, şi eşti acolo cât mai des cu putinţă, dacă eşti veterinar şi salvezi pe timpul tău jdemii de vieţi, dacă faci asta tot anul, păi nu te ştie nimeni. Pentru că vezi tu, eşti subiect de nişă. Da, or să te ştie cei câţiva interesaţi, dar nu, n-o să primeşti nici o medalie pentru simplul fapt că eşti om tot anul. O să primeşti una în schimb, dacă te faci că eşti om de sărbători.

Cu lăbuţa pe inimă spun că nu mi se pare nici cinstit, nici fair-play, nici măcar uman. De Crăciun e fain să primeşti cadouri şi să fii lângă persoanele pe care le iubeşti, nu să-ţi creşti punctajul la "umanitate".