Crezi că n-am curaj? Crezi că nu mă tai?

Auzisem acum câţiva ani o chestie: dacă erai pe punctul de a fi prins de poliţie, ameninţai că te tai cu lama şi te luau cu lugu-lugu, şi-ncercau să te convingă să nu-ţi zbori venele, şi te tratau cu mănuşi, pentru a nu te enerva şi a-ţi lua preţioasa viaţă. Aceeaşi chestie încercată undeva prin ţări străine a avut drept rezultat ridicare din umeri din partea forţelor de ordine, fără lugu-lugu, başca o bătaie ca la carte, pentru simplul fapt că ţi-a trecut prin cap că ai putea scăpa aşa uşor. Diferenţă de mentalitate, zic eu.

Şi mă gândesc eu aşa: ameninţarea asta merge oricând, oriunde, cu oricine; excepţiile de rigoare sunt incluse, bineînţeles. Adică, eşti nervos că ţi s-a micşorat salariul, faci greva foamei; tot un fel de ameninţare cu sinuciderea se cheamă. Ţi-a luat banca apartamentul, te sui în vârful turnului de televiziune şi ţipi din toţi rărunchii că te arunci, poate-poate se gândeşte cineva că vorbeşti chiar serios şi face ceva pentru a-ţi uşura situaţia. Eşti singur, trist, părăsit, dezamăgit, bagă rapid o ameninţare din asta şi clar totul se va schimba radical. Vrei să obţii ceva, orice, şi nu mai ştii ce mijloc să foloseşti, apelezi la varianta "mă arunc, mă tai, mă spânzur"; mai mult ca sigur cineva va pica la auzul acestei replici.

Eu ştiu una şi bună: dacă vrei cu adevărat să te sinucizi, nu anunţi înainte. Nu-ţi faci publicitate, nu trimiţi invitaţii cu ora şi locul unde ai de gând să realizezi măreţul act, nu tragi de mânecă pe orişicine, anunţând pompos: "ştii ce o să fac? O să mă sinucid!" Ăsta e dar un mijloc de a atrage atenţia; de a vedea câte persoane îţi spun nu, n-o face; de a te simţi băgat în seamă.

Ăla de vrea cu adevărat să termine cu viaţa reală n-o să spună nimănui. O să acţioneze în linişte, şi lumea va şti de-abia după. Când nu va mai fi nimic de făcut.

De la ce a pornit toată faza? Nu, nu mă uit la televizor; da' e imposibil să nu auzi câte o frază la radio, sau să nu vezi câte un titlu bombastic prin ziare. Mulţi au ajuns să-ncerce să-şi rezolve problemele băgând drept gaj anii care le-au mai rămas de trăit. Devine deja o modă. Trebuie doar să găseşti chestia aia de-o vrei şi să-ţi construieşti planul; apoi, începi să ţipi în gura mare cum te vei tăia dacă nu ţi se dă chestia cu pricina. Oricare ar fi ea.

Bineînţeles că nu poţi face ca oamenii legii de la început şi să ignori ameninţarea, pentru că va exista mereu acel procent - minuscul, dar existent - cum că, de nervi mai mult decât din convingere, ameninţarea va fi pusă în practică. Şi-aşa picăm. Spre noua modă care spune că, dacă vrei ceva, zi că mori şi-l vei obţine. Vreau multe. Da' n-o să mă auzi că mă tai dacă nu le am. Nu de alta, da' ţin prea mult la mine ca să mă dezamăgesc.