Manie de iarnă

Dacă spun că e frig, nu spun nimic nou. Nici dacă plusez şi spun că e cumplit de frig. Pentru că da - şi asta o să sune a compunere de clasa a-IV-a - a cam venit iarna. Problema e că pe timp de iarnă maniile par a se înmulţi. Dacă pe mulţi căldura îi face irascibili, la mine efectul ăsta îl are frigul. Nu suport să-mi îngheţe mâinile, urechile, nasul. Şi dacă pe vremea când eram ţâncău nu aveam nimic de spus în ceea ce priveşte garderoba pentru frig excesiv, şi trebuia să suport pantaloni din ăia "de schi", şi mănuşi cu un deget care mă chinuiau teribil pentru că nu puteam să-mi folosesc neam mâinile, şi căciulă (a se citi fes), şi glugă, şi câte şi mai câte instrumente de tortură, acu' pică în sarcina mea să-mi aleg ambalajul.

Pentru că spuneam de manii, să purcedem în a descoperi maniile de iarnă:
În primul rând, mănuşile. Nu suport mănuşile, nu pot respira în ele, încerc senzaţia ciudată că aş avea două rânduri de piele şi nu pot pipăi nimic cum trebuie. Drept urmare, am mănuşi doar pe jumătate. D'alea de permit să-ţi îngheţe în voie degetele, fără să le sufoce. Şi da, ajung în stadiul ăla în care, dacă-mi atingi mâinile, e posibil să mai pice câte un deget cu zgomot cristalin pe podea şi să se facă ţăndări, da' asta e! Riscurile maniilor...

Tot în ideea de degete protejate, nu suport nici şoseţelele cu degeţele. Mi se strepezesc dinţii când le văd. Sunt aşa, separate şi disparate, că-mi vine să iau rola de scotch şi să le lipesc la loc, doar-doar or arăta mai aproape de adevăr. Nu pricep rostul şosetelor ăstora. Da, sunt drăguţe, da' mie-mi dau impresia că cine le-a creat s-a gândit că, pe timp de iarnă, e posibil să ţi se certe degetele între ele, aşa că le-a separat pentru mai multă siguranţă. Brrr...

Hainele stratificate sunt un must pentru iarnă. Adică tricou, bluză, pulover. Dacă e mult prea frig, încă unul, şi dup-aia geaca. Motivul? Afară-i prea frig, când ajungi undeva înăuntru e posibil să fie cald, sau prea cald. Deci, să ai ce da jos. Şi înţeleg cum se simte o ceapă când începi să-i dai jos straturile, pentru că aşa mă simt când mă dezbrac. Strat după strat, şi ajung de la aparenţa aia de 60 de kile dată numai şi numai de haine, la greutatea mea oficială. Dacă mă uit în oglindă iarna, îmbrăcată fiind, mă recunosc mai greu.

De ce nu port pulovere groase? Simplu: senzaţia de mohair între dinţi. Da, aia de scârţâie, de te zgârie pe creier, de poate fi comparată cu zgomotul de unghii lungi pe tablă. Pentru cine nu înţelege, recomand un fir de mohair; îl iei, îl simţi pufos între degete, şi-apoi îl încerci cu dinţii. Efect garantat!

Mai am? Mai am... oricât de geniali ar fi bocancii, la o anumită temperatură simţi nevoia de două perechi de şosete. Ei, şi da-i chin să găseşti şosete care să se potrivească una cu alta, în aşa fel încât să nu te strângă, pentru că dacă strâng, atunci iar nu mai poţi respira, şi-ţi vine să te descalţi pe stradă şi să mergi doar în ciorăpei, pentru a scăpa de lipsa de aer. Glugă? Care glugă? În primul rând, oricum o ia vântul, în al doilea rând n-am găsit încă o glugă care să stea cuminte, care să acopere şi fruntea, care să nu îmi strice coafura, cu care să mă înţeleg perfect. Deci, mai bine fără. Să-nceapă îngheţul neuronilor. Asta duce în mod clar la necesitatea de a avea şerveţele tot timpul în geantă. Şerveţele care se încăpăţânează să se ascundă pe după orice altceva mai ţin în geantă, exact când am cea mai mare nevoie de ele. Paracetamolul se termină tocmai când simt cum mă paşte răceala, aşa că trebuie să merg la vânătoare de pastile pe la colegi. Strănut? Din ăla de te chinuie, şi ba te-ncearcă, ba te lasă, ba ghici ce, exact când vrei să zici ceva te loveşte în vârful nasului, şi mai scapă de el dacă poţi. Deci, dă-te doi metri mai în spate, fă-i loc, şi lasă-l să se dezlănţuie. Şi dacă ar fi doar unul, ar fi ceva, da' nu, că el vrea să vină şi cu prieteni, rude, amici, aşa că nu te lasă decât după vreo 10 minute şi 49 de strănuturi...

Ar mai fi ceva? Păi, şi acu' mă scarpin româneşte-n vârful capului, ar mai fi multe... Şi toate cauzate de frig. Clar nu m-am născut pe paralela potrivită...