Marea tragedie

Da, inevitabilul s-a produs. Tragedia n-a mai putut fi evitată. Lumea plânge disperată şi-n hohote; alţii, mai tragici, îşi smulg părul din cap de deznădejde. E panică totală, revoltă maximă, durere acută. Ici-colo se mai aude câte un ţipăt disperat. Se zvoneşte că se va face un comitet de urgenţă, care să încerce să ajute victimele tragediei. Pe la colţuri se şuşoteşte ceva legat de-o revoltă din aia, cu furci şi bâte de lemn, rupte direct din copac, pentru că deja nu se mai poate! Deja e prea mult; cuţitul a ajuns la os, şi aşchii sar în dreapta şi-n stânga. Inimi frânte, vise sfârâmate, speranţe zdrobite.

Motivul acestei tragedii? Ţineţi-vă bine de scaun: S-a scumpit biletul de maxi-taxi! Başca şi ăla de autobuz. De la 1 leu la 1 leu 50. Şi să te ţii scandal. Şi să vezi panaramă. Şoferii de maxi-taxi sunt pe punctul de a fi linşaţi pentru că românu' tot român. Dacă nu poate să sară-n capul ăluia de a hotărât scumpirea, n-are nici o problemă să tragă-n ţeapă pe ăl de execută ordinele. Şi clar e un complot la mijloc, şi-n mod clar şoferul e mână-n mână cu hoţii de la nu'ş ce partid politic, şi bine că există cât de cât spaţiu separat pentru şofer, altminteri existau toate şansele să se lase cu sânge. Mult. Pentru că, pe lângă faptul că e cam incomod să dai rest cu 50 de bani şi să conduci în acelaşi timp, şoferul ar trebui să mai aibă şi a treia mână cu care să împartă bilete. Dacă nu, ţine cu hoţii şi şarlatanii şi vrea să bage banu'n buzunar, adică poate chiar îşi trage ăi 50 de bani în buzunarul propriu şi personal, şi face avere pe spinarea bieţilor cetăţeni oneşti, care trebuie să suporte cu stoicism marea scumpire.

Să fim serioşi! N-am nici o simpatie politică şi mă doare fix la doi metri mai în faţă de cine ce conduce. Habar n-am cine e primar şi da, nu mă afectează deloc faptul că s-a scumpit cu 50% transportul. Sună pompos aşa să spui 50%. Da' dacă traduci, e vorba de 5000 de lei vechi în plus. Nu-i capăt de ţară. Nu e o avere. Nu e tragedie. Şi da, era timpul să crească preţul; e 1 leu călătoria de secole. Nu-mi pasă unde se duc banii în plus, nu-mi pasă cine profită de pe urma lor. Dacă nu vreau să dau 1 leu 50, o iau frumuşel pe jos, şi-am terminat povestea. Nu tu dileme, nu tu tragedii. Da' nu, că vezi tu, că e de-a dreptul amuzant să mergi cu transportul în comun, pentru că se mai revoltă câte unul, şi ai posibilitatea şi şansa şi norocul să discuţi politică şi să faci scandal, şi dup-aia să te duci gata înfierbântat la amicii de şuetă şi să continui discuţia despre nedreptăţile de la conducere.

Ca să fie totul complet, cine se plânge mai abitir? Ă? Evident că pensionarul. Pensionarul ăla cu pensie mică, de stă să prindă ziare gratis, fie vreme frumoasă, fie ger şi tunete şi fulgere. Pentru că pe el îl afectează direct şi, pe lângă faptul că s-au micşorat pensiile, acu' creşte preţul la transport, şi el, săracul şi bietul şi martirul, cum să se mai descurce cu o nenorocită de pensie? Păi, spun eu cum: pensionarul ăla de se plânge are abonament gratuit. Adică îl afectează fix deloc scumpirea. Da' dacă nu s-ar plânge, n-ar mai fi pensionar, nu? Aşa că se jăluie cui apucă cu ce au făcut hoţii şi bandiţii. Adică, de ce? Dacă nu te atinge cu nimic, de ce să te plângi şi să faci atâta dramă? Unde-i logica? Logica e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.

Şi da, e palpitant să-i vezi pe toţi înfierbântaţi, şi roşii de mânie, cu pumnul ridicat şi cu jalba-n praţap; da' n-aş vrea să fiu şofer de maxi-taxi în perioada asta. Pentru că bat la pariu că pleacă la serviciu cu inima strânsă, sperând să nu fie ultima zi în care mai trăiesc. Asta aşa, că tot se termină anul, şi n-ar fi fost un an complet fără încă o dramă; una financiară, care clar prevesteşte sfârşitul lumii...