Fructul oprit

Acu` vreo doi ani am vrut să cumpăr un pepene galben de la o anumită tarabă, încă funcțională. Cunoscătorii știu că nu poți cumpăra un pepene galben doar din ochi. Tre` să-l iei în mână, să-l miroși, să vezi dacă vibrați la aceeași intensitate, să-i pipăi coaja, un întreg ritual și asta în interval de mai puțin de 2 minute. E inadmisibil să cumperi primul pepene care-ți iese-n cale! Am aplicat ritualul la taraba cu pricina și s-a dezlănțuit iadul. Că-i stric pepenii, că se-nmoaie dacă pui mâna pe ei, câți am de gând să-ncerc până chiar cumpăr unul, că se bușesc, bulesc, degradează dacă ar sta toată lumea să-i atingă. Am lăsat-o și pe ea, și pe pepeni și mi-am văzut de drum. Mai mult ca sigur că erau otrăviți la ce proprietară aveau.

Am trecut azi pe lângă tarabă. Pepenii acolo, ca acum câțiva ani. Și oricât de puternic ar fi fost impulsul de a-i dezmierda, am trecut mai departe. M-ai țăcat o dată, a doua oară nu-ți mai dau ocazia nici dacă stai în cap.

De-abia aștept să apară muscatul de Hamburg. Da` ăla cu schelet subțire, parfumat, aromat, delicios și cu care aș trăi zile-ntregi, chiar de mi s-ar dovedi că, de fapt, el era fructul oprit. De ce ar fi fost mărul oprit? Merele nici măcar nu-s atât de geniale. Muscatul de Hamburg este. Și pepenii galbeni, și piersicile, și smochinele proaspete. Eu cred că de fapt era vorba de alt fruct, da` ăla de-a scris biblia avea un vecin zgârcit, c-un măr în curte, cu mere d`alea frumoase, ionatane, care miros bine, și de care nu se putea apropia, pentru că vecinul avea și-un câine rău, și nici măcar noaptea n-avea cum să fure unul, și mirosul îl înnebunea, și-i lăsa gura apă. La el în curte erau tot felul de alte fructe, dar măr n-avea așa că, de poftă, a însărcinat-o pe Eva cu furtul de care el nu era capabil.

Vreau porumb fiert. Munți de porumb fiert. Camioane cu pepeni galbeni din ăia, cu coaja urâtă și miezul dulce, răcoros, și saci de struguri. Și-o vară prelungită.

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!