Marca Camelia

La școală am învățat că cacofoniile sunt pentru conversație ca cafeaua pentru bolile de inimă. Că sunt câteva cacofonii acceptate - excepții care-ntăresc regula. Ești dulce ca carameaua. Ca virgulă carameaua, repetau exasperant toți. Mai exasperant ca cacofonia în sine. Ori îi găsești înlocuitor, ori iei cacofonia în brațe și te obișnuiești cu ea.

Nu-i ideea mea. Pe bune că nu e. Mi-a fost zisă, și mi-a plăcut și parcă mi s-a deschis capul. Nu prea foloseam virgulă, în schimb îmi chinuiam creierii să găsesc sinonime, să chinui fraza, s-o torcoșesc să nu spun ca Camelia, că cică caca e urât. Și când mi-ai spus că unii își bagă și-și scot și nu se atacă nimeni, da` dacă spui barca carmin se isterizează toți, am luat ideea. Am morfotit-o. Am întors-o pe toate părțile și mi-am zis că-i adevărat. Că ca să eviți o cacofonie te chinui și te fofilezi, da` ca să înjuri ca birjarii nu te cenzurezi. Și mintea mea s-a relaxat deodată. Că nu tre` să mai mă gândesc care-s alea permise. Permise sunt toate și nu-i problema mea dacă arde ca candela te face să roșești.

Și-am văzut la un magazin aparat de învârtit țigări. Dacă ai tutun din ăla de miroase frumos și-ți iei și foițe și poți să-ți cumperi și filtre și să-ți faci țigări producție proprie. Mai tari, mai aromate, mai economice. Și mă și văd așezată turcește pe covor și-nvârtindu-mi o țigară. Sau făcând maldărul de țigări, și așezându-le frumos în tabacheră și fumând într-un fel țigări de producător. Ba chiar aș putea să m-apuc să cultiv tutun, să fac hârtie și să-mi meșteresc singură filtrele. Lăsați fumul să vină la mine.
Că Camelia e inventivă, că cacofoniile nu-s permise da`s legale și țigările-s la mare căutare.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!