Viva La Revolución!

Să mă lumineze cineva care-i faza cu femeile și pensatul. O pensetă costă 5 lei. Hai, 10, dacă o vrei mai șmecheră. Eu, una, am o pensetă moștenire de familie, posibil de prin 1914, cu care mă-nțeleg de minune. Mă joc cu ea de ”uite firul, nu e firul”. Și nu-mi ia mai mult de câteva minuțele.

Deci, de ce te-ai duce la cineva să te penseze și-ai mai și plăti pentru asta?
Că semeni cu Albulescu și ai nevoie de cineva care să le dea o formă, să le civilizeze și disciplineze, total că acord. N-ai vrea să-ți bagi penseta-n ochi sau să ajungi să scoți până nu mai ai ce scoate și dup-aia să trebuiască să ți le desenezi burlesque. Nu prinde pe toată lumea stilul.
Că le vrei vopsite și dichisite, din nou ok. Știu o poveste foarte reală despre o fată care-și apreta sprâncenele în fiecare dimineață, înainte de liceu. Că le avea generoase și nu le voia rebele; așa că le apreta. Cu apret. Da` nu se ducea la coafor pentru asta. Și le apreta singurică și, când n-avea timp să prepare apretul, le scrobea direct cu aracet. Fiecare cu mania lui.

Da` să te duci o dată pe săptămână la cineva să-ți smulgă trei fire în loc să le vânezi dimineața în fața oglinzii, mă depășește. Te trezește, te îmbraci, bați drumul pân` la coafor și nu, nu te mai și tunzi/vopsești/manichiurezi. Nu, doar te pensează. Mai mare daraua  decât ocaua.

Și nu le-nțeleg nici pe alea care-și lasă șuvițele de izbeliște cu lunile. Cărora deja le poți face codițe împletite la sprâncene. Bagă aparatul de ras dacă n-ai chef să le bibilești; scapă de ele în mod cinstit. Off with your hair! Să radem toate sprâncenele indecente! Să punem mâna pe pensetă și să reparăm ce mai e de reparat! Să spunem NU dependenței de penseta altuia! Să schimbăm guvernul! Să facem case pentru copiii din Africa! Să găsim leacul pentru obezitate! Cu oglinda-n față, sunt acest Che Guevara al sprâncenelor, acest Don Quijote al pensetei, acest simbol al revoluției ce va să vină!

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!