Agent relații clienți

Să-mi explice și mie cineva cum rezistă ăștia de sunt agenți relații clienți. Nu prin telefon, nu prin scrisori, ci face to face. Contact uman direct. Legătură stabilită. Pentru că am fost de câteva ori într-un sediu din ăsta, nevoită să aștept un consilier liber și mai că era să rup ușa din cauza clienților.

Să spunem că-i vorba de-un sediu unde se duce lumea și-și plătește abonamentul la cablu, își schimbă opțiuni, își reziliază contractul... d`astea. Primul lucru care te frapează e numărul de pensionari pe centimetru pătrat. Nu știu cum se face, dar ei sunt clienții premium. Ei vor, ei au probleme, ei fac scandal, ei, ei, ei. Sincer mă-ntreb dacă nu se plictisesc acasă și-au venit pentru o porție de discuții cu consilierul. Sau au încurcat UPC-ul cu clubul pensionarilor. Sau e noul loc unde socializează cu alții aidoma lor. Pentru că e prea frig să mai stea în parc la o șuetă.

Urmează ăia care și-au scos virușii la plimbare. Care răsuflă greu, de parcă stau să-și dea duhul și țin să o facă în public, eventual răspândind la cât mai multă lume germși și amibe. Și tre` să-mi îndes nasul bine de tot în fular, pentru că răspândesc chestii, și există și-o paletă largă de mirosuri pe care o aduc cu ei, și-n marea lor generozitate o împart cu toată lumea. Și mă felicit că am mănuși pentru a nu atinge nimic și căști pentru că germșii pot intra și pe-acolo și cine știe ce ființă târâtoare mai aduc cu ei; invizibilă, dar mortală.

Ultima, dar cea mai importantă, întrebările! Întrebările-s mind-blowing, pe bune. După 15 minute în care i-a desenat cum să folosească nu`ș ce modem, după ce i-a dat foaia cu ce, cum, când să facă, domnul cu pricina nu pricepea de ce nu poate consilierul să plece de la birou, să vină cu el acasă și să-i așeze cablurile...

Epic: un nene care se plângea că a plecat vecinul de la care se înțepase la cablu, și-a reziliat abonamentul și acum el și întreaga lui familie nu mai pot profita de televiziune din cauza vecinului malefic. Twisted, pe bune. Și nici nu voia abonament pe numele lui, că tre` să plătească. Presupun că aștepta sugestii de vecini care mai au cablu prin apropiere, ca să se-nțepe mai cu spor.

Deci da, cum rezistă? Cum de nu se ridică dintr-odată, cu ochii injectați și-un zâmbet psycho, nu scot bazooka și nu transformă totul într-un tablou roșu sângeriu? Când ajung acasă, primul lucru pe care-l fac e o baie în spirt? Salariul se duce tot pe nota de plată a psihologului? Fac yoga în mod organizat? Au coșmaruri cu pensionari mici și răi, care-i fugăresc cu modemul într-o mână și cu proteza clănțănind fioros în cealaltă?

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!