Pseudocolecții - p.2

Îmi plac șervețelele de hârtie. Alea cu model, în special. La ocazii simandicoase, erau șervețele colorate frumos, cu desene și stăteam, le studiam cu atenție, le învățam pe de rost. A fost un timp în care-mi trecuse prin cap să fac colecție de șervețele din alea. Am renunțat pentru că n-aveam nici răbdare, nici disciplina necesară unei colecții pe timp lung.

Știam să fac chestii alambicate din hârtie. Gen coif, bărcuță și-un cocor. Mi se părea wow! Până m-am prins că nu tre` să fii artist ca să le poți face. Acum nu-mi iese un coif nici dacă mă bați cu ziarul.

Pachetele de țigări au fost multe, și așezate frumos, în funcție de marcă. Pachete schimbate de-a lungul timpului, pachete noi, pachete inedite. Multe și vizual frumos. Adunate nu pentru roboței, ca atunci când eram mici, ci pentru a sta ordonat, ca la poză.

Și-mi plăceau și ambalajele din staniol colorat, cu personaje din desene animate pe ele. Și abțibildurile de la guma adusă ”din străinătate”, și surprizele de la gumă, și mai aveam și-o manie totală pe agende, carnețele și caiete cu coperți ciudate. Îmi plăceau, le adunam, dar n-am reușit să duc nici o colecție la bun sfârșit. Poate pentru că mereu apăreau chestii noi. Sau pentru că da, disciplina programată mi-a lipsit dintotdeauna...

Pân` la următoarele amintiri, la bună vedere!