.

luni, 6 iunie 2011

Pseudocolecţii

Am avut colecţie de surprize de la gumă. Turbo, Minti, Tipi-Tip, Kent, Sindy, name it, le aveam. Ce-i drept, după un timp le-am folosit pe post de mită: 5-10 surprize date copilului care se urca cu liftul până la etajul 9 în locul meu, să-mi ducă sacoşa cu cumpărături. Colecţie de timbre. Pe lângă timbrele lu' Bucur, am adunat şi eu o rezervă considerabilă. Se vindeau la poştă nişte plicuri mari, roşii, cu câteva zeci de timbre pe care le sortam după cum mă tăia capul, da' aveam colecţia mea? O aveam! Am adunat monezi; mai mici, mai mari, bani vechi şi bani străini. Şi pe alea le mai am, şi-mi place să le mai salut din când în când.

Nu mai colecţionez nimic. Nimic voit adică, pentru că, involuntar, am cea mai tare colecţie ever: sacoşe. Niciodată, dar niciodată zic, nu am sacoşă după mine când mă duc la magazin. Şi de fiecare dată mă-ntorc cu măcar una acasă. Magazin, cumpărături, PAC! sacoşa. Billa, Real, whatever, PAC! încă una. O singură bluză ghici ce! Vine şi ea cu sacoşa ataşată. Pe bune că mi-am luat un inel şi nu, n-a venit cu sacoşă, da' a venit cu punguţă, ceea ce în viziunea mea e o sacoşă în miniatură.

Şi se adună una peste alta; strat peste strat, până ajunge cât un munte. Toate culorile, toate mărimile, toate soiurile. Şi-atunci e momentul în care trebuie să iau măsuri. Se ia muntele, se împătureşte decent, se trânteşte într-o altă sacoşă mai mare şi se oferă drept ofrandă lu' doamna mamă. Kaput colecţia. Mă simt liberă ca pasărea cerului. Nu tu sacoşe, nu tu obligaţii. Nu tu obligaţii, nu tu colecţii. Muntele ăla mă inhiba într-un fel. Mă apăsa cu prezenţa lui continuă. Sacoşele alea parcă se uitau la mine; mă urmăreau cu ochii lor mici de sacoşe, întindeau mânuţele lor mici de sacoşe de fiecare dată când ieşeam din casă fără ele, ce mai, în sufletul lor mare de sacoşe mici mă torturau.

Dar cum o minune durează doar trei zile, inevitabil vine momentul când aduc acasă prima sacoşă din noul munte de sacoşe. Sacoşa numărul 1, muntele 5413. Strat peste strat. Neuron zbătându-se neputincios. Eu - victima unei colecţii pe care n-o doresc. Perverse mai sunt sacoşele astea; îţi intră în viaţă nesimţite. Se infiltrează practic. Creează dependenţă. Am încercat şi faza cu o sacoşă constant în geantă, da' n-a ţinut. Cât aveam sacoşa după mine, n-aveam nevoie de ea. Cum o lăsam acasă, cum îi simţeam lipsa. Am încercat şi sacoşă din aia ecologică, din pânză de in; de două ori am folosit-o şi am uitat de ea. Înapoi la sacoşele clasice. Sunt iremediabil dependentă de ele. Bună, sunt Camelia şi sunt sacoşo-holică.

Pân' la următoarea dependenţă, la bună vedere!

6 comentarii:

  1. :)) eu chiar am doua sacose de panza, una bej si una neagra, pe care le am in general la mine. nu mereu, dar des :). iar de la supernarket iau de hartie, recunosc :))

    RăspundețiȘtergere
  2. @Mihaela ( Catwoman) - îs cu probleme sacoşele; oricâte ai avea, parcă niciodată nu-s de ajuns. curg râuri-râuri:))

    RăspundețiȘtergere
  3. :-))) M-ai amuzat copios, ca de obicei.

    Mica observatie - defect ptofesional de filolog: Cred ca ar trebui sa scrii "sacoso-holica", pe modelul "alcoholic", "workaholic", "shopaholic", "bookaholic" samd.

    Sper sa nu imi iei in nume de rau observatia, nu e cu rea intentie :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ioana - încă o dată, misiune îndeplinită:))

    hmmm... daps, sună mai bine. schimbare realizată;)

    RăspundețiȘtergere
  5. hm, in cazul meu, lipsa timpului pentru ele le "calmeaza" relativ rapid. da' din toate am ramas cu cea de muzica (unde m-am oprit cand am constatat ca mai am vreo 50Gb in stadiul "de bibilit") si de filme (acolo deja aplic ideea "daca apuc sa le vad ok, daca nu asta e!"). in plus, timpul meu "liber" e foarte fragmentat ... iar asta contribuie din plin la "calmare" (ca nu-mi place sa jonglez cu jumatati de masura).

    RăspundețiȘtergere
  6. @INTJ - eu nu cred că aş mai avea răbdare; că de timp, fac eu rost.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger