Sticla care te-a iubit

M-a învăţat Bucur să beau din sticlă din aia de lapte, cu gura lată, frumos şi regulamentar. Fără să-mi răstorn toată sticla-n cap. Asta pe când aveam vreo 4 ani. Şi de-atunci am rămas cu mania că, dacă tot refuzi să foloseşti pahar, măcar bea cu graţie.

Mă enervează persoanele care bagă toată sticla în gură atunci când beau. Am impresia că mai au puţin şi le ajunge direct în esofag. Mă enervează şi alea de bagă limba-n sticlă. Eventual într-un moment în care poşteşti o sticlă de doi litri de suc cu ele. Păi, nu mersi, păstreaz-o pe toată. Mai bine crăp de sete decât să beau după ce ai lins-o tu bine, şi pe interior, şi pe exterior. Bine, recunosc, pot număra pe degetele de la o mână persoanele cu care împart o sticlă, dar zic aşa, ca idee generală.

Ei, şi pentru că vorbim de sticle, mă disturbă alea cu ţâf. Îs un fel de biberoane pentru adulţi. Adică, ţi-e lene să deschizi gura şi să bei direct din sticlă? Nu, că-ţi dai strategic capul pe spate, ridici puţin sticla într-o mişcare artistică, cum ai văzut la Kurnikova, şi-ţi imaginezi că eşti în centrul atenţiei, în uralele mulţimii, pe culmile gloriei. Ba chiar te uiţi şi-n stânga-dreapta să vezi dacă te observă cineva. Sau am văzut şi varianta în care practic ţoşcăi la biberonul cu pricina, că e mai trendy decât să fie sticla cu gâtul gol.

Nu mi-au plăcut niciodată biberoanele. Ok, sunt utile, da' nu când vezi plodu' de 3 ani rozându-l cu patos. La 3 ani deja ştie să folosească furculiţa, ba chiar să-şi cureţe singur peştele de oase. De ce-i mai laşi pe mână biberonul? Bine, trecând peste preafericitele mame care-l mai alăptează încă la vârsta cu pricina. Brrr! Dar, dacă la 3 ani mi se pare ciudat să sugi din biberon, imaginează-ţi cum mă uit la tine, care ai trecut demult de majorat, şi te-ncăpăţânezi să nu te desparţi de el.

Şi-a venit vara, şi e cald, şi soare, şi văd din ce în ce mai multe biberoane. Rog utilizatorii lor să stea cât mai departe. În primul rând, s-ar putea să mă pocneasc-un râs sadic; în al doilea rând, n-aş vrea să te îneci, pentru că râsul meu te-a deranjat din ţoşcăială.

Pân' la următoarele manii, la bună vedere!