Când eram mică şi auzeam chestia asta, spânceana în devenire se semi-ridica. De obicei era în strânsă legătură cu somnul. Daps, mă trezeam o dată cu găinile, şi stăteam până târziu în noapte. Acu' stau până târziu în noapte, mă trezesc când alţii au deja juma' de zi de muncă, şi tot nu-mi ajunge somnul. Să fie oare pentru că nu mi-am făcut porţia de somn în copilărie?
N-am trecut prin depresii adolescentine. A fost mai puternică dorinţa de maturizare, şi poate m-am maturizat înainte de termen. Acum mă pocneşte fugitiv câte-o stare de zici că am 17 ani şi duc toată greutatea lumii în spate. De obicei trece rapid, după ce-mi dau două palme şi-mi povestesc dulci cuvinte de încurajare. În mod clar e reminescenţă pentru că nu mi-am trăit depresiile la timpul lor.
Perioada rebelă, cu nopţi pierdute şi "dansat pe mese" m-a prins prea devreme, prea scurt. Primul pierce l-am făcut la 17 ani, şi de atunci, periodic, mai adaug câte unul. Tatuaj nu mi-am făcut, cum îşi fac alţii, până-n 20 de ani. M-a prins mult mai târziu, în contratimp. Când alţii deja plănuiesc rate la bănci şi familii fericite, eu îmi construiesc adolescenţa.
Există un timp pentru jelit, şi-un timp pentru zâmbet. Un timp pentru regrete, şi altul pentru făcut planuri. Un timp pentru încredere şi altul pentru dezamăgiri. Nu spun că ştiu cum ar trebui să vină fiecare, nici că îl descopăr la momentul potrivit. Uneori te ajunge din urmă, pentru că l-ai ignorat; alteori trece fără să-l simţi, pentru că ai stat prea mult blocat în el. Aşa că prefer să iau totul pe rând, aşa cum vine, fără să mai sar peste, fără să mai trag de el. Într-un fel sau altul, totul dispare. Da' prefer să dispară după ce l-am cunoscut, decât să trec pe lângă şi dup-aia să-i duc lipsa.
Pân' la următoarea revelaţie, la bună vedere!
Ete Camelia, draga, trebuie sa marturisesc, ca pe la 14 anisori asa, ma apucase si pe mine ciuruiala... primul pierce a fost in buza. Si au urmat apoi... garla. Buric, limba, nas, deasupra buzei, spranceana, tampla si alte minuni. Habar n-am cum ma suportam:P Sa nu-ti mai zic de haine largi, par mov(!!!) si whatsoever
RăspundețiȘtergerepe la 16 mi-am bagat mintile-n cap...:P
tu pe unde ai piercing-uri?si ce inseamna ele pt tine de fapt?singurica ti le faci sau la salon?scuza-ma de indiscretie:P
Si eu traiesc acum lucruri pe care nu le-am experimentat intr-o perioada in care, practic, eram in viata, dar nu traiam :). Da, exista un timp pentru toate, doar ca timpul acela nu survine, pentru toti, in acelasi moment al cronologiei personale :)
RăspundețiȘtergere@Miss Soare - ei, alte vremuri am prins eu:)))
RăspundețiȘtergerenu cred că mai am şanse să-mi bag minţile în cap. chiar îmi place să nu le am la locul lor.
nas şi urechi. îmi plac teribil. homemade. nici o problemă:)))
@Mihaela ( Catwoman) - ar fi cam ciudat să fim programaţi cu toţii după acelaşi ceas.
RăspundețiȘtergereimportant e că ai reuşit să trăieşti până la urmă:)