Superstiţii de fumător

Dacă ţi se stinge ţigara de-abia aprinsă, clar te-nşeală. Asta din seria supertiţiilor de fumător. De obicei treci repede peste moment. Constaţi "iar mă-nşeală" şi cauţi o brichetă cât mai apropiată pentru a continua liniştit fumatul. Mă rog, asta fac eu, pentru că e posibil să existe persoane care chiar să se panicheze şi să-şi sune jumătatea, alarmate fiind de-un iminent episod de înşelăciune.

Asta e aşa, floare la ureche, pentru că faza cu adevărat enervantă e aia în care-ţi intră fumul în ochi. Propriul fum, de la propria ţigară, în propriul ochi. E crimă curată. De obicei intră într-un singur ochi; mai rar în amândoi. Şi-ncepi instantaneu să lăcrimezi, chit că ai sau nu alt motiv de plâns. Ustură ca naiba, nu-l mai poţi deschide o bucată de timp şi da, dacă ţi-a intrat o dată, există o mare probabilitate ca, în următoarele 10 secunde, să mai intre încă o dată. Asta pe principiul "un fum nu vine niciodată singur". Îşi aduce şi rude, prieteni, amici, o gaşcă de fumuri nerăbdătoare să-ţi viziteze ochiul.

Asta cică de obicei înseamnă că te-a înjurat cineva. Da' cine ar vrea să-mi spună mie vorbe de dulce? Îs un copil atât de bun, candid, inocent şi evlavios, încât nici prin gând nu mi-ar trece că ar vrea cineva să bată mărunţel din buze la adresa mea. Clar trebuie să existe o altă explicaţie, pentru că asta mi se pare de domeniul fantasticului.

Oricum ar fi, fum la mine-n ochi e tragedie curată. Ca să treacă rapid, teoretic ar trebui să nu disperi ochiul cu frecări repetate, pentru că nu faci decât să intensifici usturimea şi da, să te trezeşti cu un ochi de melc, roşu şi inflamat. Dar să ne aducem aminte că unul dintre motivele pentru care Camelia nu se machiază - pe lângă faptul că nu-i place - e că nu se poate abţine să nu-şi mângâie tandru ochiul. Cu fumul inamic, deja e prea mult pentru biata ei inimă. Deci da, ochi de melc asigurat.

Şi dacă fumul tău nu ţi-e de ajuns, stai să vezi ce fel e să te invadeze fumul altuia. Că cică dacă-ţi suflă fumul în faţă, te vrea nervos. Da' nu-nţeleg de ce nu poate s-o arate mai subtil decât printr-un nor de fum, suflat pasional şi cu toată puterea, direct în freză. Reacţia nu e să te simţi flatat; practic te îneci, oricât de fumător ai fi. Şi atunci să vezi pasiune şi declaraţii de dragoste nebună. După ce-ţi recapeţi răsuflarea, bineînţeles.

Astea doar aşa, pentru a demonstra că fumătorii sunt şi ei oameni. Cu manii şi fixaţii.

Pân' la următoarele superstiţii, la bună vedere!