.

marți, 29 iunie 2010

Superstiţia zilei

Am spus că nu mai bat în lemn. Că nu mai îmi prind urechile în chestii gen superstiţii, că nici o mâţă neagră nu-mi va mai opri drumul. Bine, recunosc, faza cu mâţa neagră n-am practicat-o niciodată, pentru că o mâţă pentru mine e chestia aia care toarce şi face colăcei, în nici un caz "mesagerul diavolului". Chiar dacă e neagră.

Revenind la superstiţii. Am crescut printre ele. Le-am pipăit, le-am gustat pe toate, am învăţat să nu mai cred în ele. Azi e zi de superstiţii, demolate în timp.

Un paiajen torcoşit pe perete, artistic, cu papucul, nu înseamnă 7 ani de păcate iertate; înseamnă doar că am scăpat de el, am evitat să mă pişte şi mi-am murdărit sistematic peretele. Asta cu paianjenul mă amuză însă. Pentru că, la un calcul simplu, e de ajuns să te transformi în vânător de paianjeni şi să-ţi ai asigurat locul în raiul cel etern. Faci ceva rău, PAC! ai găsit paianjenul, l-ai trimis spre cele veşnice, şi eşti din nou curat, ba chiar asigurat pentru următorii ani cu o porţie de suflet alb ca laptele. Un paiajen mai baban, eventual cu cruce pe spate, e ca un cont gras în bancă. Îl poţi pune în borcan, să ai grijă de el şi să-l hrăneşti, pentru că-l poţi folosi când te simţi cam îngreunat de "păcate". Se poate înfiinţa astfel, biserica celor omorâtori de paianjeni; o nouă eră, o nouă religie...

Cu pupatul mâinii preotului nu m-am împăcat niciodată. Adică toată lumea se îngrămădeşte să-i pupe dreapta, clar el nu se spală pe mâini după fiecare pupătură, nici măcar o dată la 10 pupături, şi eu să pup pupatul întregii mulţimi. C'mon! E cel puţin bizar. E ca şi cum ne-am aduna aşa, o mulţime pestriţă, şi ne-am pupa în grup, totul cu un scop nobil: e sărbătoare. Evident că neînţelegerea mea se extinde şi asupra pupatului de icoane; pe geamul lor vezi urme, urmuleţe, urmişoare de buze ale pupăcioşilor anteriori, şi ajungi să atingi ADN-ul tuturor celor care s-au perindat pe acolo. Brrr!

Dacă voiam să cos ceva, gen un nasture, fără să-mi scot textila, mi se băga direct, fără drept de apel, un capăt de aţă în gură. "Să nu-ţi coşi mintea!", zicea bunică-mea. Am gustat papiote întregi de aţă pentru scopul acesta nobil. Aţă neagră, albă, verde, toate culorile, toate grosimile, aţă mai nouă, aţă cu vechime; de nervi că mi se dădea mereu indicaţia asta, îmi venea să-mi bag papiota toată-n gură, măcar să fiu asigurată că nu-mi cos mintea în următorii 10 ani. Acu' cos de-al naibii, numai cu textila pe mine, şi fără aţă prinsă de buză. Şi tot n-am reuşit să-mi cos nici un neuron...

Când te simţeai deochiat era cu şustă. Şi trebuie să menţionez că deochiul nu l-am privit ca superstiţie, ci ca pe o realitate, ca pe o energie negativă care se leagă de tine. Nu de alta, dar mă deochi foarte rapid...Deci, dacă te deochia cineva, trebuia să fii descântat. În momentul în care nu aveai cine să te descânte, te puteai vindeca singur dacă - şi numai DACĂ - îţi puneai o lingură de cositor în brâu. Altminteri exista riscul să se dubleze efectul deochiului. Evident că n-am stat niciodată cu lingura-n brâu, dar sinceră să fiu, nici n-a fost nevoie vreodată să mă descânt eu pe mine. Oricum mi-a rămas bine întipărită imaginea bunică-mii, cu compresă pe cap şi cu lingura înfiptă-n brâu, încercâd să alunge deochiul care o prinsese pe neaşteptate.

Am auzit că dacă verşi sare e de rău; dacă spargi oglinda, ai şapte ani de ghinion; dacă spargi o cană, farfurie, pahar, ghinion din nou; să nu te întorci din drum, că-ţi merge rău; de anul nou să porţi chiloţi roşii, pentru noroc; dacă te îmbraci pe dos, se schimbă vremea; dacă te împiedici cu stângul, nu e pentru că eşti tu mai împiedicat din fire, ci pentru că-ţi va merge rău în ziua respectivă; dacă te mănâncă ochiul stâng, n-ai tras curent, ci vei vedea un om prost; dacă-ţi ţiuie urechea, nu e din cauză de răceală, ci se va întâmpla ceva rău; dacă te mânâncă talpa, vei dansa; ieşi cu dreptul din casă, altminteri ai ghinion; nu te uita în urmă, că te transformi în stană de piatră; te-a lovit un găinaţ rătăcit de la cine ştie ce vrabie, vei avea noroc la bani; n-ai fost atent şi ai călcat în rămăşiţele urât mirositoare ale câinelui vecin, la fel - noroc la bani. Fiecare gest poate fi explicat cu noroc şi ghinion, pe termen lung. Singura chestie care se repetă şi e chiar bizar, e că de fiecare dată când mă mănâncă stânga primesc bani. Dar mă-ndoiesc că palma mea simte că mi se vor face viramente în cont; doar dacă nu mi-am cusut mintea cu ceva timp în urmă, şi palma mea stângă s-a gândit să se reprofileze pe tranzacţii bancare. Sincer, nimic nu mă mai miră, nici măcar legătura dintre stânga mea, şi banii altor oameni.

În ordinea asta de idei, îmi doresc cât mai multe întâlniri cu păsări rătăcite şi nici o oglindă spartă. Nu cred în ele, dar cine ştie, poate iese vrăjeala. Iar pentru cei care credeţi în superstiţii, să vă iasă doar alea "de bine". Că de alea "de rău" oricum n-ai cum să te fereşti.

12 comentarii:

  1. Cami, tu iti dai seama ca daca lucrezi in domeniul oglinzilor este inevitabil sa nu spargi una doua/an... saracii oamenii aia ar trebui sa se omoare la cat ginion ar trebui sa aiba :)))
    Si la pahar se zice ca ai noroc, eu asa stiam... da eu il bag tot la capitolul ghinion... ai avut ghinion sa iti descompletezi serviciul de masa :)))
    Eu cred ca nu am 2 pahare la fel, in casa :P
    Superstitiile au fost invetate clar de oameni acre se plictiseau rau!

    RăspundețiȘtergere
  2. hey, pe mine ma mananca ochiul stang in fiecare dimineata, ma mananca pana la lacrimi...si asta inseamna ca...oooops!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun, dar cum e treaba daca ma impiedic cu stangul, dar sunt stangace? Nu e ca sic um m-as fi impiedicat cu dreptul, daca eram dreptace:)?

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) aia cu deochiu' e diferita ... la mine e de ajuns sa zici "Tatal nostru"... de trei ori si sa iti fraci un masaj in frunte... si iti trece...ca cu mana =)) cu timpul am observat ca .... nu mai e necesar sa zici Tatal nostru, e de ajuns masajul! ... is dati dreak asiaticii astia .
    da superstitia cu gurile de canal nu o stii? cica de treci peste o gura de canal, iar e ghinion! =))

    RăspundețiȘtergere
  5. :)))))
    Felinele sunt preferatele mele, chiar și negre:P, popei nu i-am mai pupat mâna de muuult tare, și nici nu intenționez să o mai fac, paianjenii de regulă îi las să trăiască (îi apreciez... că de'... sunt buni vânători,ei prind țânțarii și muștele care ne sâcâie pe noi). Faza cu ața o știu și eu(al dreacu de enervantă, ptiu-ptiu!), chiloți roșii nu îmi aduc aminte să fi purtat, da' nu e niciodată prea târziu :))(cine stie), cu aura stau destul de bine, de mâncat, m-a mâncat multă vreme ochiul stâng, și din când în când mă mai uit în urmă, dar în ciuda faptului, nu am devenit bolovan :))

    RăspundețiȘtergere
  6. @Iulia - cred ca astia de lucreaza cu oglinzi au promotie...de-abia la 10 oglinzi sparte vine ghinionu':))

    RăspundețiȘtergere
  7. @Vesper - pai, clar ai un vecin "preferat" pe care sa-l vezi zilnic, nu?

    RăspundețiȘtergere
  8. @Mihaela ( Catwoman) - hmmm...nu cred ca merge asa...trebuie sa aprofundam problema, sa stabilim care sunt exceptiile:))

    RăspundețiȘtergere
  9. @Black Angel - auzisem de "gura de canal". acolo cred ca e culmea ghinionului sa treci peste ea si sa nu fie fixat ca lumea capacul:-??

    RăspundețiȘtergere
  10. @S - ce bine ca nu sunt singura care le ignora in mod constant...mi s-a luat o piatra de pe inima;)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger