Dietă chinuită

"Fată, nu mai pot...Şi-a făcut al meu ieri cartofi prăjiţi cu ouă şi cu şunculiţă!"
"Şi ce, fată, poate îi era omului foame!?"
"Da, fată, înţeleg, dar eu sunt la dietă...Doar ştie chestia asta."
"Vai, fată, da' zi-i şi tu să mănânce când nu eşti tu acasă. Şi, oricum, nu mai ai mult până la nuntă."
"Da, fată, ştiu, asta mă gândesc şi eu. După nuntă, adio dietă!"

Da, suntem din nou la capitolul "dietă". Că, de, a venit vara, e cald, fructe şi legume din plin şi, în plus, după vară vine toamna, sezonul nunţilor, adică.
Ce învăţăm noi nou şi frumos din dialogul de mai sus? Păi, învăţăm aşa:
1. Când eşti la dietă, trebuie să ştie toată lumea - asta o ştiam deja, pentru că o dietă care se respectă trebuie anunţată în gura mare, eventual semnalată cu bannere şi fanioane.
2. Când eşti la dietă, nimeni nu trebuie să mai mănânce nimic apetisant, frumos mirositor sau îmbietor din orice punct de vedere.
3. Dieta se ţine cu un scop fix, nunta cel mai probabil, pentru că oricum după nuntă nu mai contează cum arăţi; eşti "luată".

Ce e în neregulă cu cele trei puncte sus-menţionate? Păi, să vedem...
1. Pe ăsta l-am mai discutat într-un post anterior. Da, se pare că nu poţi - fizic şi psihic vorbind - să te ţii de o dietă până nu dai sfoară-n ţară, până nu ştie toată lumea cât eşti tu de virtuoasă, cât eşti tu de plină de ambiţie şi de vise măreţe, în care arăţi ca Heidi Klum sau Kate Moss, până nu ştie şi tanti care vinde bilete de autobuz că tu ţii regim. Şi trebuie specificat şi faptul că anunţul vine triumfător, ca un sunet de trâmbiţă: "De luni, ieri adică, sunt la DIETĂ!" Frate, umflă-te în pene când ai ajuns la sfârşitul ei, nu când eşti la început. Nu de alta, dar am auzit de atâtea începuturi de regim, dietă, restricţii, că mi se face rău; de puţine ori am auzit în schimb de un sfârşit de dietă. Şi asta pentru că, de obicei, sfârşitul ăla nu există. E mai palpitant să te apuci de douăj' de mii de ori, decât chiar să te ţii de ea, să o duci la bun sfârşit, să scapi de kilogramele alea care se pare că-ţi stau pe creier.

2. E ceva malefic şi de neconceput ca ceilalţi să mănânce în perioada sacră în care tu încerci să slăbeşti. Mai ales cei care-ţi sunt apropiaţi. Vrând nevrând, trebuie să se apuce şi ei să ţină regimul drastic pe care ţi l-ai impus pentru că, altminteri, înseamnă că nici nu te respectă, nici nu te iubesc. Adică, dacă tu te-ai hotărât să mănânci doar pesmet cu apă timp de 2 luni, cel de lângă tine trebuie să se conformeze. Şi dacă vrea să mănânce altceva, n-are decât să o facă pe ascuns. Să nu gătească, pentru că mirosul se păstrează şi s-ar putea să ţi se facă poftă, să nu spună că a mâncat ceva, pentru că vizualizezi, şi ţi se face poftă, să nu gândească ceva delicios de mâncare, pentru că citeşti pe retină la ce se gândeşte, şi ţi se face poftă. Păi, dacă e aşa, retrage-te în "pustie" cât ţii dietă; nu mai ai contact cu lumea exterioară, nu te mai bate nimeni la cap şi, cel mai important, nu mai terorizezi pe nimeni cu kilometrii de dietă pe care i-ai copiat în agendă sau memorat pentru vecie.
Şi nu mai calcula caloriile pe care le îngurcitează ceilalţi în comparaţie cu tine, mititica, pentru că dacă tu ai decis să trăieşti săptămâni în şir cu 500 de calorii pe zi, asta nu înseamnă că ceilalţi trebuie să se simtă ca-n Auschwitz din solidaritate.

3. Finalmente, al treilea punct pe care nu-l pricep nici dacă-mi bate cineva un cui în cap. Pentru ce, femeia lui dumnezeu, te chinui luni întregi să scapi de nişte kilograme pentru o singură zi, cea a nunţii, când recunoşti tu, cu guriţa ta, că din ziua imediat următoare o să "lucrezi" să le pui la loc? Mi se pare logic să încerci să slăbeşti pentru că nu te simţi bine tu cu tine; pentru că, medical şi estetic vorbind, ţi-ar fi mai bine. Dar pentru o singură zi, pentru 24 de ore, te chinui de numai poţi. Şi ideea care te motivează nu e aceea că vei arăta mai bine dup-aia, ci ideea că, după nuntă, vei putea mânca din nou tot ce-ţi pofteşte inimioara, pentru a recreea kilogramele pierdute.
Sincer, dacă tot ăsta e principiul după care te ghidezi, las-o baltă. Te chinui degeaba şi, pentru o singură zi, există photoshop-ul. Nu te mai tracasezi, nu-i mai maltratezi pe alţii, şi ajungi direct la scopul final, acela de a mânca fără limite, fără restricţii.
Pentru toate femeile care şi-au propus să slăbească doar pentru a arăta mai bine la nuntă, propun o promoţie: pe baza invitaţiei, să se ofere Photoshop cu licenţă.

Şi încă ceva...Pe perioada verii, vânzările scad considerabil, tocmai pentru că femeile ţin dietă. Pentru propria nuntă, sau pentru nunta la care sunt invitate. Photoshopul gratis ar redresa economia, pentru că ar continua să cumpere, fără să se mai gândească la repercusiuni.

Acestea fiind zise, mă duc să văd ce devorez drăguţ, simpatic şi delicos din frigider. Nu sunt la dietă, nu trebuie să ajung la nici o nuntă, n-am nici o rochie în care trebuie să încap, iar când voi considera că e nevoie, voi trage pe bandă rulantă câteva sute de abdomene, fără să stresez audienţa cu lamentările mele.

Poftă bună!