Mi-e silă

De la o vreme încoace am observat că, în loc să progresăm la nivel ideatic, începem să regresăm. Cu toată libertatea câştigată în timp, cu toată toleranţa care se vrea a fi promovată, cu toată speranţa unora de mai bine, regresăm. Şi ce e ciudat, enervant, ce mă exasperează, e că totul nu se datorează - cum ar fi de aşteptat - ideilor "generaţiei vechi", ci tocmai ideilor adoptate şi promovate de "generaţia nouă". De persoane de aceeaşi vârstă, poate chiar mai tinere decât mine, de persoane la care te-ai fi aşteptat să fie pe baricade pentru libertatea de exprimare, de manifestare, de trăiri în general.

Se revine încet-încet la ideile alea, conform cărora femeia trebuie să stea la cratiţă în timp ce bărbatul aduce banul în casă; dacă nu te măriţi până la 30 de ani, eşti clar "fată bătrână"; societatea e bolnavă din cauza recunoaşterii identităţii sexuale; religia revine la "crede şi nu cerceta"; în curând mă aştept la Inchiziţie, patriarhat, femei omorâte cu pietre. Şi nu cred că exagerez. Dacă se continuă în stilul ăsta, când voi fi ajuns la 50 de ani, e posibil să jur că trăiesc în 1950. Nu e o perspectivă îmbucurătoare.

Pentru că vă văd deja confuzi, mă explic: au fost multe chestii care au declanşat părerea asta, dar cel mai des am auzit - în ultimul timp - fraza aia, care mă disperă, mă face să-mi smulg părul din cap, mă face să mă întreb ce au unii în cap şi dacă nu, carecumva, s-au născut în altă epocă şi nu ştiu eu: "Normal că e violată dacă se îmbracă aşa pe stradă; cât poate să suporte un bărbat? Era de aşteptat, şi-a căutat-o cu lumânarea!" Frază spusă nu atât de bărbaţi, cât mai ales de către femei. Asta doare cel mai tare. Că unele femei pot fi atât de proaste încât se reneagă ele pe ele, se limitează, se bagă singure în cutie.

Păi, frate, cum poţi să gândeşti atât de primitiv? Cum poţi spune că cineva merită să fie violat pentru că a avut tupeul să se îmbrace cu rochie mulată şi tocuri? Cum poţi gândi că un asemeanea act e justificat, oricare ar fi fost outfit-ul care l-a provocat? Sincer, nici măcar dacă aş ieşi dezbrăcată pe stradă, violul nu e justificat. Pentru că, de altfel, ne batem cu pumnul în piept că suntem fiinţe raţionale, evoluate, culte, emancipate; dacă tot ne place să credem că suntem atât de inteligenţi şi de raţionali, ar trebui să ne comportăm ca atare. Nu, nu spun să ieşim toţi dezbrăcaţi pe stradă; ar fi puţin cam mult, ar fi dizgraţios şi, sincer, n-aş fi deloc încântată să văd burţi, piepturi păroase şi celulită oriunde aş întoarce capul. Spun doar că nici măcar goliciunea totală nu justifică violul, şi de asta suntem - chipurile - oameni. Ca să gândim cu partea aia dintre umeri, nu dintre picioare. Şi chiar dacă, pentru un moment, gândim între picioare, creierul să preia iniţiativa şi să te facă să raţionezi înainte de a acţiona.

Pentru persoanele care susţin că bărbatul e bărbat şi nu se poate stăpâni, sugerez castrarea. Dacă tot nu te poţi abţine, şi eşti în stare să distrugi o femeie violând-o, atunci ar trebui să ţi se ia puterea asta. Iar dacă eşti femeie şi gândeşti aşa, recomand extirpare de creier, pentru că oricum nu-ţi ajută la nimic.

Da, sunt nervoasă. Da, mă enervez uneori de la nimicuri. Dar faza cu "a căutat-o cu lumânarea" mi se pare mai gravă decât actul în sine. Pentru că perpetuează ideea că femeia e doar o păpuşă pe care o poţi pune la pământ când vrei, care n-are dreptul să facă decât lucruri aprobate în prealabil de pudibonzi şi de frustraţi, care dacă încearcă să se manifeste liber va fi pedepsită.

Asta îmi trezeşte două imagini:
1. faza aia din Biblie, cu "cel fără de păcat să arunce prima piatră".
2. imaginea din Malena, în care toate soţiile respectabile s-au răzbunat pentru că ea era tânără, şi frumoasă, şi atrăgătoare, şi-au bătut-o, şi-au tuns-o, pentru că era "din alea, de strică casa omului".

Mi-e silă că unii vor să recreeze doar ce era mai rău la început de secol; mi-e silă şi mi-e ciudă că sunt din ce în ce mai mulţi care uită că "libertate" nu e doar pentru unii, ci pentru toţi; mi-e silă când văd că suntem reduse la stadiul de carne. Dacă vreau să mă "vând", e alegerea mea. N-am nevoie nici de intermediari, nici de priviri dispreţuitoare, nici de "o lecţie" care să mă aşeze la loc, în scaunul meu, şi să ştiu de altă dată ce se întâmplă dacă îndrăznesc să gândesc că pot face ceea ce vreau.

Pentru o oră măcar, gândiţi în afara cutiei.